Aurora

27. Lego Land

VICTORIA BLACK

Khaos apasă pe butonul cu cifra 9 al liftului, rezemându-se de peretele acestuia. Geamul de sticlă ne oferă o priveliște asupra Râului Detroit și a luminilor ce împânzesc podul care face legătura cu țara vecină, Canada. Oamenii se plimbau pe faleză, bucurându-se de momentele în familie în timp ce mănâncă gogoși de la Dunkin Donuts care era la parterul blocului.

Este pentru prima dată când văd orașul acesta în acest mod, și cel mai probabil și eu aș râde dacă mi-aș vedea fața în acest moment, așa cum o face și Khaos. Râsul său e contagios, într-adevăr.

Blocul era făcut prin '88, cu un an înainte ca mama să intre la facultate. În anul acela s-a căsătorit cu tata, iar cel mai probabil acest apartament a fost un fel de cadou. Intrarea în clădire era una fastuoasă, unde Khaos a trebuit să-și prezinte legitimația pentru a dovedi că locuiește aici. Securitatea este la un înalt nivel, iar asta mi-a fost demonstrat de gardienii ce stăteau la intrare.

Nici nu vreau să-mi imaginez cât valorează un apartament din acest loc, sau de ce Robert nu a vrut să ne mutăm aici. Sau de ce nu a folosit banii pe care i-a obținut din vânzarea acestuia pentru a ne lua o casă mult mai mare și care se afla într-un cartier mult mai sigur.

Ușile de la lift se deschid, Khaos poftindu-mă în fața sa. Podeaua de granit lucea puternic în lumina rece a neoanelor, fiecare ușă având în fața ei un preș negru. Ușile erau albe, parcă desprinse dintr-un film făcut în anii 1950, iar mânerele aurii sclipeau în adevăratul sens al cuvântului. Arăta impecabil.

Khaos mă apucă de mână, oprindu-ne la prima ușă din dreapta liftului. Rotește cheia în broască, deschizând ușa larg, în fața mea apărând un întuneric infern.

— Luminile sunt cu senzor. Astea și aparatura sunt singurele lucruri pe care le-am modificat după ce l-am cumpărat, îmi spune el, intrând în apartamentul ce mirosea a lavandă proaspătă.

Imediat ce bate el din palme, holul este luminat complet de becurile cu lumină caldă, culoarea roz pastel colorând pereții acestuia. Pe jos dăinuia marmura albă, dar în living se făcea trecerea ușoară la un parchet de culoarea untului.

— De ce ai cumpărat apartamentul, Khaos? îl întreb, acesta chicotind. Mă prinde de talie și mă trage mai aproape de el, sărutându-mi nasul ca mai apoi să-mi dea părul șaten după ureche.

— Pentru că mama a vrut, în primă fază. Mama și mama ta și-au petrecut anii de facultate aici, chiar dacă părinții tăi erau căsătoriți. Mama a stat aici până în 1993, iar după, imediat ce s-a căsătorit cu tata, nu a mai vrut să stea departe de el. Știi tu, dragoste tânără, vrei să faci totul cât mai rapid și să nu lași timpul să treacă, spune el.

Modul în care o zice mă face să mă îndrăgostesc și mai tare de el. Mult mai tare. Mă face să cred că el este un om cât se poate de normal care oferă dragoste la toată lumea, dar ceea ce îl face special este că îmi oferă numai mie partea aceasta. Iar eu pot să bucur de ea din plin,

— Ca noi doi? îl întrerup, el negând puternic din cap.

— Nu! Tata a cerut-o pe mama după două săptămâni de când s-au cunoscut. Au făcut nunta la o lună distanță, și peste câteva luni a rămas gravidă. Nu te aștepta la asta de la mine, și știi că nu vreau să mă leg la cap!

Amândoi izbucnim în râs, acceptând într-un final ideea că noi doi niciodată nu o să ne căsători sau că o să avem o familie. Dar, îmi place atât de mult cu cât drag povestește despre părinții lui și despre dragostea ce încă îi mai ține după atât de mult timp.