Primul volum din seria „Unapologetic"
Niciodată nimeni nu s-ar fi gândit la imposibil. Victoria nici nu a avut curajul să spere la acel ceva ce ar trebui să o scoată din întuneric.
Great Falls i-a lăsat numai cicatrici, iar atunci când fratele ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
VICTORIA BLACK
Duminică, 4 noiembrie 2018
Nu vreau să fiu aici.
Îl țin strâns pe Alec de mână în timp ce ieșim din biserică. Sicriul lui Khaos este pus de către bărbații din familia sa în dricul negru, ceva din mine rupându-se atunci când Oliver se întoarce și se uită la mine. Ochii îi sunt umflați de la plâns, și pentru prima dată, l-am văzut cu pălăria trasă peste față, încercând să și-o astupe.
Arăta devastat, la fel ca și Javvad și unchiul său, Chris.
Barbara stătea în spatele meu cu Stefan, cu pieptul în față și cu o statură ideală. A izbucnit în plâns atunci când Alec a ținut un discurs pentru Khaos. Mama s-a i-a rugat pe cei doi să îi aducă un omagiu, fiindu-i cei mai buni prieteni.
Eu în schimb, nu am vărsat nicio lacrimă. Nu că nu mai aveam, dar mă simțeam atât de vinovată încât nu puteam să mă prefac. Am făcut o întreagă familie să plângă și să se întrebe: de ce el?
De ce a trăit atât de puțin?
De ce lumea le vrea răul?
De ce fiul lor?
De ce iubitul meu?
Familia Rhodes este la a doua înmormântare din viața lor. Și, ceea ce este și mai trist, este că ambele au fost ale copiilor săi. Cel mai dureros pentru un părinte este atunci când își pierde un copil. L-ai crescut, iubit și iertat de fiecare dată când a făcut o pagubă, iar cineva, s-a decis să îi curme viața.
Acel cineva sunt eu.
Să stau pe un scaun la înmormântarea iubitului meu, a prietenului meu cel mai bun din copilărie, cu gândul că eu l-am omorât, parcă mă omoară și pe mine încet. Atât de încet și de chinuitor încât mi se pare insuportabil de tolerat.
Pentru un moment mă uit la încheietura mâinii mele. Semnele din ziua în care am vrut să-mi iau viața sunt cu mine pentru totdeauna, chiar și aici, la înmormântarea omului care m-a întâmpinat și m-a întors din moarte.
Cumva, știam că o să mai ajung din nou acolo. Doar că de data asta, el va fi acolo și mă va ține cu el.
Alec se uită la mâna mea stângă. Mi-o ia în a sa, sărutându-mi cicatricile fără să se mai gândească. S-a prins de trecutul meu mai repede decât oricine.
— Trăiește pentru mine, Victoria, îmi șoptește el la ureche, tremurând.
Îi auzeam vocea lui Khaos, nu pe a lui Alec.
Încep să am halucinații.
Îmi trag paltonul peste tăieturi, ridicându-mi capul demnă.
Mama lui Khaos stătea pitită într-un colț de braț cu Oliver, având fața astupată de un voal negru. Toată familia sa avea chipul parcă ferit de lumina soarelui. Javvad îi ajuta pe ceilalți oameni de la serviciile funerare pentru a fixa sicriul negru în mașină, fără ca măcar să se plângă o secundă de asta.
