Aurora

20. Trădare

KHAOS RHODES

Victoria adormise pe pieptul meu imediat după ce am descifrat amândoi desenele de pe peretele proaspăt semnat de noi doi. Pe canapeaua galbenă și îngustă ne-am găsit locul de odihnit, dar nu ar trebui să pun asta la plural. Stresul îmi ajungea până în măduva spinării odată ce ea adormise neanunțat. Nu am mai apucat să îi prezint tot locul acesta și cel mai probabil nici nu o să mai apuc astăzi, chiar dacă era ziua perfectă din orice punct de vedere.

Mereu trebuie să existe ceva să distrugă tot, fie că vreau, fie că nu. Azi mi-am propus să stau cu ea măcar până la ora 10, când trebuia să o duc acasă pentru că mâine are cursuri la facultate. Chiar dacă ea nu ține prea mult la ele, nu vreau ca mai târziu să dea vina pe mine pentru că nu s-a ținut de ele și nu a apucat să ia bursa. Victoria, pe lângă mine, are un viitor.

Ceasul indica ora 5 după-amiază. Trecuse abia 3 ore de când ea dormea, dar nici nu aveam de gând să o trezesc până când tata o să-mi dea semnalul de plecare. Oftez în sinea mea, uitându-mă la chipul ei lipit de hanoracul meu, dar în comparație cu fața mea obosită, ea era lipsit de griji. Cearcănele mai aveau puțin și-mi deveneau principala caracteristică, nu gropițele în care adesea șatena își băga degetele atunci când râdeam.

Dacă nu o să mă omoare mafia, cu siguranță stilul de viață haotic o să o facă.

Mesajele de la tata curgeau din minut în minut despre ceea ce urmează să facem în seara aceasta. Nu numai el era cel care mă stresa, ci și Alec care voia atât de tare să asiste la petrecerea din seara asta din The Lofters. Eu nu prea eram atât de încântat ca și el, dar așa cum reacționez și eu când aflu că nu am cum să particip la o petrecere din Camera Neagră care nu include negocieri, trebuie să-l înțeleg și pe el. Amândoi avem stiluri de viață cu o tentă diferită, dar undeva există un punct comun.

Mă îndur într-un final și îi citesc mesajele lui Alec, chiar dacă nu voiam atât de tare.

Alec: Nu poate să-l ia pe Javvad?

Alec: Pe bune, Khaos. Nu pot să lipsesc de la petrecerea asta! Stefan a promis că nu se mai droghează. Este un eveniment, iar eu trebuie să asist.

Khaos: Nu. Javvad are doar 19 ani și nu este de încredere. Plus, Stefan cu siguranță o să se drogheze. Sunt baliverne.

Alec: Și eu am 23. Am îmbătrânit, mă doare spatele de la atâta cărat! Să ia tineretul, nu bătrânetul care abia se mai mișcă.

Alec: Hei...nu numai eu le cred. Răule.

Râd la replica sa, dar subtil pentru a o nu deranja pe Victoria. Sincer, avea dreptate. Javvad niciodată nu a fost luat de tata într-o cursă de-a lui cu pretextul că nu știe mai nimic despre această lume.

Și mă mai și întreb de ce se comportă uneori ca un ratat.

Khaos: Întreabă-l pe el, nu pe mine. Eu sunt în aceeași oală ca și tine. Să nu crezi că o să stau numai la volanul unei mașini.

Adevărul este crunt. Înainte de fiecare cursă trebuie să fac în așa fel încât să nu regret că nu mi-am luat rămas bun de la prietenii și familia mea. Nu știu dacă o să mă mai întorc la fel, întreg și cu psihicul stabil. Nici măcar nu am o viață asigurată atunci când mă arunc direct în gura șarpelui.

Alec: Și mă rog, ce trebuie să facem de sunt atât de NECESAR!! în această seară?

Khaos: Îi atacăm sediul lui Hunter. Tata consideră că dacă el este după gratii, a scăpat de un stres, și vrea să scape și de oamenii lui.