Încă de la naștere Taehyung este diagnosticat cu o boală rară iar din pricina acesteia părinții săi sunt forțați să-l izoleze de restul lumii.Insă șirul evenimentelor neplăcute nu avea să se termine atât de ușor,căci la scurt timp după nașterea micu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
┏━•✿𝐶ℎ𝑎𝑝𝑡𝑒𝑟 𝐼:𝐼𝑛𝑔𝑒𝑟 𝑓𝑎𝑙𝑠✿•━┓
Micuții fulgi de zăpadă cristalină au început să umple pământul încă de la primele ore ale dimineții iar acest lucru însemna pentru micuțul băiețel care privea de la fereastra imensului conac o adevărată fărâmă de speranță căci avea în sfârșit posibilitatea să evadeze din conacul pe care nu-l părăsise de câteva luni bune.
- Tan!!Tan,privește!Ninge în sfârșit! După atâtea luni bune în care am așteptat,în sfârșit ninge! Rostise micuțul băiețel urmând ca mai apoi să își îmbrățișeze drăgăstos micuțul patruped care acum dădea jucăuș din codița stufoasă.
Angajații conacului priveau acum catre micuțul băiețel pe chipul căruia era afișat un zâmbet,un zâmbet atât de sincer cum nu mai avuse de mult timp, încă de la moartea mamei sale,era atât de sincer acel zâmbet încât putea umple de bucurie și căldură chiar și cea mai înghețată inimă.
Micuțul băiețel era acum așezat împreună cu pufosul său prieten pe covorașul din fața șemineului care emana acea căldură după care micuțul tanjea atât de mult,își strânse ușor la piept micuțul patruped apoi rostise cât de încet putea către acesta:
- Tan,trebuie să evadăm fără să ne vadă cineva,dacă vom fi prinși atunci eu voi fi pedepsit să dorm în podul casei știi deja cat de rece este acolo iar în plus tu vei fi luat iar tata nu îmi va permite să te mai văd.De aceea trebuie sa avem grija,nu vrem ca asta sa se întâmple!
Pașii micuțului se îndreptau acum catre scări,iar dorința ca acesta să simtă căldura soarelui era acum mai imensă ca niciodată întrucât tatăl sau nu era încă acasă.Urcă tiptil scările și închise ușa cât de încet a putut doar ca să nu fie auzit de vreunul din angajați.
Iar apoi cotrobăi în dulap pentru a găsi ceva călduros de îmbrăcat însă nu uită nici de micuțul său patruped pe care îl învelise într-o pătură pufoasă urmând ca mai apoi să coboare din nou scările îndreptându-se către ușa de la intrare.
|✓|
- Dă-mi papusa înapoi Hoseok!!Dă-mi-o răutăciosule!!Dă-mi-o!! Strigătul slab al fetiței umpluse de agitație strada plină de zăpadă pe care acum erau vizibile doar urmele celor patru copii care se încumetaseră să înfrunte gerul năprasnic de afară.
- Îți vrei papușa tâmpită înapoi?Atunci du-te și ia-o!! Vorbise băiețelul roșcat iar în clipa următoare azvârli papusa după gardul familiei Kim unde era sigur că micuța fetiță nu s-ar fi încumetat să pătrundă.
- Wow!!Acum sigur nu mai are curaj să meargă să o ia!!Ești genial Hoseok!! Băiatul cu fața precum a unei pisici zâmbea acum privind către prietenul său pe chipul căruia era așternut acum un zâmbet în timp ce privea spre micuța fetiță pe chipul căreia alunecau acum lacrimile cristaline.
