Încă de la naștere Taehyung este diagnosticat cu o boală rară iar din pricina acesteia părinții săi sunt forțați să-l izoleze de restul lumii.Insă șirul evenimentelor neplăcute nu avea să se termine atât de ușor,căci la scurt timp după nașterea micu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pov Hina <<
Taehyung a devenit brusc agitat în clipa în care baiatul blond a pus întrebarea respectiva,de parca se temea de ceva,am privit surprinsa schimbul de priviri dintre cei doi,nu eram sigura cum ar trebui sa răspund,ce era Taehyung pentru mine?Știam că nu-l vedeam ca pe un prieten însă oare putea fi mai mult de atât pentru mine?El chiar voia asta,cât am fost împreună nu a dat deloc impresia asta,iar acum ce s-a schimbat?
- Eu și Taehyung suntem vecini...singurul moment în care am vorbit a fost în clipa în care l-am văzut că își plimba câinele, am venit doar să îi înapoiez o carte pe care mi-a împrumutat-o
Spun apoi mă apropi de ghiozdan de unde scot cartea pe care am împrumutat-o azi de la școală,am avut noroc ca am venit direct și nu mi-am lăsat ghiozdanul acasă,altfel asta nu s-ar fi sfârșit prea bine.
Îi întind cartea lui Taehyung sub privirea atenta a băiatului blond, nu știu dacă l-am convins,însă judecând după privirea sa pare satisfăcut de răspunsul meu.
- Hina...um...vino,voiam sa te rog să mă ajuți cu ceva!spune Taehyung în dorința în care m-ar putea indeparta de blondul care mă privea mult prea atent.
- Așteaptă! Ți se pare ca as fi prost si ma poți duce de nas cu o astfel de scuza?Vecini?În ce univers paralel niște simpli vecini s-ar privi în modul în care voi o faceți?!
Eram sigura ca nu l-am putut convinge,judecând după reacțiile pe care le-am avut adineauri era clar ca scuza a fost mult prea jalnică.
Taehyung încerca să mă tragă de mână către el,însă în zadar căci în clipa următoare Jimin ma trage spre el doar ca mult prea brusc acest gest făcându-mă să-mi pierd echilibrul și sa aterizez pe mormanul de zăpadă din dreptul meu.
O durere fiind instalata instant iar în clipa în care îmi ridic palma observ cu ușurință sângele care se prelingea acum pe zăpada alba,acestă imagine fiind prea bine cunoscută de mine,de fiecare dată când îl refuzam pe Hoseok în copilărie la asta se ajungea...dar Jimin era mult mai rău decât Hoseok,am putut simți asta încă din privirea sa...
- JIMIN!! Striga Taehyung către el iar în clipa următoare îl lovește cu toată puterea iar Jimin se prăbușește la pământ,Taehyung profita de moment,ma prinde de mână și ma ajuta sa ma urc pe calul acestuia.
Iar imediat ce ne îndepărtăm de locul acela îl observ pe Jimin ca se ridica și ma fixează cu privirea,cred ca am greșit sa vin aici din nou...Taehyung mi-a spus foarte clar sa nu o fac,era clar ca asta nu se va termina atat de repede.
După câteva minute bune ajungem la o cabana,cu mult mai departe de conacul familiei Kim, Taehyung deschide ușa acesteia iar apoi pășește înăuntru,îl urmez și imediat îl aud ca spune:
