Încă de la naștere Taehyung este diagnosticat cu o boală rară iar din pricina acesteia părinții săi sunt forțați să-l izoleze de restul lumii.Insă șirul evenimentelor neplăcute nu avea să se termine atât de ușor,căci la scurt timp după nașterea micu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
┏━•𝐶ℎ𝑎𝑝𝑡𝑒𝑟 𝑉𝐼𝐼:𝐵𝑎̃𝑖𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑜𝑟𝑚𝑎𝑙 •━┓
Bărbatul cu parul alb se ridica în șezut privind în camera întunecată în care se afla, nedumerit,căci nu-și amintea nimic din ceea ce se petrecuse ieri,își întoarce privirea realizând că sentimentul de căldură care îl învăluia provenea de la nimeni alta decât Hina care își odihnea liniștită capul pe picioarele sale acoperite în pătura mult prea subțire pentru răcoarea conacului.
O privea pe fata realizând din nou cat de frumoasa era defapt, își așeza mana pe capul ei pe care îl mângâie ușor apoi când a vrut să si-o retragă a simțit mâna fetei care se asezaze ușor peste a sa,făcând ca obrajii să i se înroșească ușor,o privi din nou pe fata apoi privi la mâinile lor împreunate,mai apoi își așeza mana pe piept observând cât de tare îi bătea defapt inima,doar datorita unei simple interacțiuni cu aceasta.
Fata se mișca ușor pe semne că era gata să își întrerupă somnul, își ridica ușor capul dând de ochii albaștri ai alburiului care o privea curios acoperit cu pătura pufoasa,își îndrepta mâna către fruntea baiatului care tresari la impactul dintre pielea rece a fetei,dar se relaxa gândind cat de blândă era din nou atingerea fetei,un oftat îi parasi gura micuței fete care nu se putea abține să-si rețină îngrijorarea destul de bizara fața de un străin pe care-l cunoștea de puțin timp.
— Ai febra... Spuse ușor fata privind cu îngrijorare catre băiatul care nu știa cum sa reacționeze observând îngrijorarea fetei în ce-l privea.
— Nu-i nimic Hina,voi fi bi-
— Nu spune asta! Nu ești bine,tu adineauri ai...ai încercat să...așteaptă... mi-ai spus Hina?Tu știi cum mă numesc,nu-mi amintesc să-ți fi spus niciodată!
— Eu...am auzit când vorbeai cu bucătăreasa mea...vorbi baiatul timid gândind ca a fost aproape să,se dea de gol.
— Înțeleg... Sa lăsăm asta acum,trebuie să fac ceva ca febra sa-ți dispară completa Hina destul de stânjenită,în timp ce Taehyung o fixa în continuare cu privirea.
— Iți faci griji pentru oricine atât de mult?Cum poți avea încredere într-un străin?vorbi baiatul curios sperând ca poate va obține vreo mărturisire din partea fetei în ceea ce-l privea.
— Păi tu nu ești un străin... Baiatul își mări privirea gândind ca poate fata l-a recunoscut având în vedere ca adineauri îi pronunțase numele,realizând însa ce a spus Hina privi la fel de uimită catre el,apoi se corecta:
— Ăm...ce vreau sa spun este că...și tu ai făcut la fel pentru mine,m-ai salvat de acei băieți deși nu ma cunoșteai...
— Înțeleg deci faci asta din obligație?Spuse Taehyung, zambind strengar forțând din nou ca fata să-i răspundă întocmai cum voia.
