𝐒𝐧𝐨𝐰 𝐋𝐚𝐝𝐲༄ᵗʰᵛ

ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩|'06

             

              "𝗯𝗮̃𝗶𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗰𝘂 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗲   
              𝗰𝗼𝘀𝗺𝗮𝗿𝘂𝗿𝗶 𝘂𝗿𝗮𝘁𝗲"

┏━•𝐶ℎ𝑎𝑝𝑡𝑒𝑟 𝑉𝐼:𝐹𝑒𝑡̗𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑢𝑚𝑏𝑟𝑎̃•━┓

Luna resfrângea lumina în camera în care se afla baiatul, care se mișca acum incontrolabil din cauza coșmarului care se repeta adesea în mintea sa,era obișnuit deja cu acel coșmar,era din nou vulnerabil chiar dacă era doar un vis în care tatăl sau nu mai reușea din nou să-l abuzeze fizic,vedea din nou în întuneric acei ochi negri care-l terifiau împreună cu acel zambet care se afla pe chipul monstrului în timp ce strânsoarea devenea din ce în ce mai puternica,atât de puternica încât starea de sufocare se făcuse din nou instalată.

Baiatul se ridica dintr-o data,privind în camera slab luminata,constata imediat ca avuse din nou acel coșmar care se repeta seara de seara,privea în camera urmărind cu privirea orice umbra,însa nimic,era singur,chiar si micuțul lui patruped dormea liniștit pe covorul din camera,doar el era din nou singurul care avea insomnii.

După o alta clipa în care Taehyung își reglase respirația și își șterse fruntea, se ridica din  pat îndreptându-se din nou catre bucătărie,pentru a bea un pahar cu apa,sperând ca senzația de oboseala va apărea miraculos.

Deschise ușor usa camerei,care scârțâi ușor,parchetul făcuse  de asemenea un  zgomot în timp ce pașii bărbatului se îndreptau catre bucătărie.

În momentul în care intra în bucătărie ramase surprins sa o observe pe fata care se afla așezată pe un scaun dormind cu capul pe masa din bucătărie, bărbatul zambi slab privind catre fata gândind apoi ca într-adevăr camera în care o lasase nu fusese una dintre cele mai primitoare camere ale conacului,defapt in sine conacul nu era cel mai primitor.

Se apropie ușor de micuța fata care dormea liniștit privind-o, era frumoasa mai mult decât atât era perfecta,îl numise pe el înger însa ea era de o frumusețe impecabilă mai presus de el.

Îi privi chipul așa cum nu avuse niciodată curajul sa o facă în niciun moment în care se întâlnise,își îndrepta mâna rece catre o șuviță de păr pe care o îndepărta pentru a reuși acum să-și întipărească din nou chipul fetei în minte,era Hina,Hina sa cea pe care toți au îndepărtat-o într-un final de el precum au făcut cu mama sa defapt în cazul ei,el a fost cel care a îndepărtat-o vroia sa o protejeze de tot răul care se afla în dreptul său ea nu-l merita însa el da,baiatul se strâmbă atunci când își îndrepta privirea catre o zgârietură pe care fata o avea pe obrazul stâng,își așeza mana peste obrazul ei mângâindu-l însa si-l îndepărta repede atunci când fata reacționa,probabil el era mult prea rece în comparație cu căldura pe care fata o emana.

— Hina...dacă aș putea ți-aș spune cât de mult te iubesc,cat de prețioasă ești pentru mine și cât de mult ma schimbat simpla întâlnirea cu tine...ba chiar și acum știind ca ești aproape mă face să fiu mai puternic și să am speranța că vor exista zile mai senine în viața mea,zile frumoase precum erau cele pe care le petreceam cu mama,însă nu am curaj...nu vreau să te pierd și pe tine cum am pierdut-o și pe ea...își spuse baiatul fiind însă imediat acaparat de gânduri:

" Tu nu meriți să fii iubit,ești doar un monstru menit să distrugă viața oricui."

" Ești anormal chiar nu observi?
Cine crezi ca te-ar iubi pe tine, ești ciudat doar o greșeală,asta esti"

" Ești hidos,era mult mai bine dacă nu te-ai fi născut deloc, viața ta este menită să fie suferința,doar asta meriți."

"Nu te apropia de nimeni,nimeni nu o să te accepte,vei primi ceea ce meriți din partea oamenilor, iubirea nu-i pentru monștrii ca tine."

Baiatul își lasă corpul să cada pe gresia rece își acoperi urechile sperând ca vocea să se oprească "Stop...oprește-te te rog..."spuse acesta în timp ce isi presa mai bine urechile cu mai multa putere în timp ce lacrimile îi coborau în continuare pe chipul palid,se ridica ușor sprijinindu-se cu mana de blatul bucătăriei apoi părăsi conacul.

Fata își ridica privirea în momentul în care auzi ușa care se închise apoi privi către fereastra observand-ul pe baiatul care tocmai pleca calare pe calul său, înspre ieșirea din conac intrând în pădurea deasa, se ridica repede pornind catre camera luându-și paltonul îndreptându-se și ea catre ieșirea din conac în speranța în care îl va prinde din urma pe băiat.

După circa 10 minute băiatul ajunse din nou în pădure unde își lasă calul lângă un copac, intră mai mult în pădure îndreptându-se către singura salcie din aceasta,pe care o privi preț de câteva secunde apoi căzu în dreptul acesteia în timp ce lacrimile i se contopeau cu micuții fulgi de zăpadă care nu încetau sa cada pe pământul rece.

— Mama...îmi pare rău...
Îmi pare rău că nu am mai venit de câteva zile...simt din nou că te-am neglijat...însă astăzi ceva este diferit... am revăzut-o din nou pe Hina...știi fata pe care ți-am spus că o iubesc,e cea pe care am salvat-o atunci de acei băieți răi spuse acesta afișând un zâmbet trist apoi continuând să vorbească însa având o voce complet diferita,vorbind cu mai multa suferința.

— Mama...acum mi-am îndeplinit scopul...nu mai am ce face pe acest pământ,ne vom revedea mama deși sunt sigur că tu probabil te afli în Rai... dar eu nu voi ajunge acolo...sunt sigur că un monstru ca mine nu are ce face acolo...nu-i un loc potrivit pentru noi... regret ca nu o să te pot ține din nou în brațe însa...
nu mai rezist...Iartă-mă mama...

Baiatul se îndrepta către calul său din spatele căruia scoase o frânghie groasa pe care o așeza pe una din crengile copacului,își îndrepta privirea catre copac dintre ramurile sale observându-se un porumbel care-l privea,baiatul zambi apoi își lega funia de gatul său privind ultima data catre cerul cenușiu,în timp ce din ochii săi cristalini curgeau lacrimile pure.

— Îmi pare rău Hina...te iubesc...
acestea fuseseră ultimele cuvinte ale băiatului înainte să..

┗━•𝐶ℎ𝑎𝑝𝑡𝑒𝑟 𝑉𝐼:𝐹𝑒𝑡̗𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑢𝑚𝑏𝑟𝑎̃•━┛

__________________________________

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥 𝐧𝐨𝐮,𝐬𝐩𝐞𝐫 𝐜𝐚̃ 𝐯𝐚̃ 𝐩𝐥𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐢 𝐏𝐚𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫 ❤️