Încă de la naștere Taehyung este diagnosticat cu o boală rară iar din pricina acesteia părinții săi sunt forțați să-l izoleze de restul lumii.Insă șirul evenimentelor neplăcute nu avea să se termine atât de ușor,căci la scurt timp după nașterea micu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pov Hina
Am traversat aleea înzapezită în drumul meu obișnuit catre școală,era o dimineața relativ normala,sau asta am crezut inițial,pana ce am ajuns în fața liceului și am privit în jurul meu iar fiecare elev părea mai mult decât entuziasmat de ceva.
Am pasit în clasă iar în clipa aceea am observat din nou aceasi atmosfera ca mai devreme,m-am așezat în banca apoi mi-am îndreptat atenția către o colega și am spus:
— Ăm...scuză-mă Yeji știi cumva de ce este toată lumea agitata în dimineața asta?m-a privit nedumerita ca și cum subiectul era deja extrem de cunoscut iar eu eram în urma cu știrile apoi a spus toată având un zâmbet:
— Of Hina! Cum de tocmai tu nu știi despre asta,din ce am înțeles vom avea un coleg nou super și pe lângă asta extrem de bogat!
— Aa deci asta era!spun apoi mă calmez instant,m-am așteptat la ceva mai rău de atât.
— Cum adică "asta era"? Ți se pare puțin privilegiul de a învăța la aceasi școală cu renumitul Park Jimin?!
— C-cum spui că îl cheamă? Intreb cu teama,speram din suflet ca am auzit prost numele.
— Of... Park Jimin am spus! Uite,nu-i asa ca este superb? Spune având același zâmbet apoi își îndreaptă telefonul către mine si îmi arata o poza cu acesta.
Ma ridic repede de pe scaun simtind cum picioarele îmi cedează...ecusonul...dacă nu îl pierdeam atunci acel măscărici nu ar fi știut la ce școală învăț!
Sper sa fie doar în imaginația mea iar vorbele lui Taehyung sa nu fie reale,poate ca pur și simplu era o coincidenta nefericita...
Ies pe hol apoi mă îndrept încă agitata către baie,însă fix în dreptul ușii mă lovesc de cineva și îmi pierd echilibrul.
— Ești bine? Îmi ridic privirea în clipa în care aud întrebarea,și observ în fața mea un băiat cu părul brunet, înalt și cu ochii căprui,observ mana care era îndreptată către mine cu scopul de a ma ajuta, ma ridic însă apoi îmi scutur uniforma de praf și spun:
— Să fi mai atent data viitoare! Spun aspru desi aspectul sau îmi era oarecum cunoscut,nu voiam sa interacționez în niciun fel cu vreun băiat...eram scârbita de aceștia,de toți cu excepția lui...
După câteva minute ma întorc în clasa fix în clipa în care ora era pe cale sa înceapă,la câteva minute distanta în clasa își face apariția diriginta noastră,desi nu aveam o ora programată cu aceasta era clar ca era aici pentru a anunța venirea noului nostru coleg...
— El este Park Jimin,după cum probabil știți el va fi noul vostru coleg în anul ce urmează,va rog sa îl primiți bine și sa îl ajutați sa se integreze!
