Captivă în lumea TA

10.I can't

-Ce s-a întâmplat?Zic eu melancolic și mult prea amețită.

-Păi..atunci eu îmi pierd controlul picioarelor.Mâinile mele sunt amorțite până peste putință.Vederea mi se înțețoșase...
Perspectiva lui Jeff:
Nu se poate...ne-a văzut în tot timpul ăsta?Mă mir că încă sunt viu.Oh,și Helena.A leșinat.Are fața roșie din cauza statului în jos mult timp.Sper că nu a pățit altceva.Ce prost am fost!Ce prost..sunt!Acum știe cine e.Am văzut-o.Era în turnul de la parc la o distanță de câtivă metri de noi.Acum o vânează și pe ea.Bine,măcar că nu știe unde stă Helena.O pun pe Helena ușor în pat schimbând-o de hainele acestea.O sărut pe frunte și o strâng la piept.Dacă o să se trezească așa,poate o să creadă că a fost un vis.Și ochi mei se închid ușor rămănându-mi privirea ațintită la ea.
În zori,ochii mei ușor se deschid.Jeff e lângă mine.Ow ce fel doarme..ia stai!Ce s-a întâmplat aseară!Ah,da,a văzut-o pe acea vacă cu unghii lungi și cu niște sâni mai mari decât capul!Dar de ce a fugit?Îi pun mâna pe față,mângâindu-l tandru.Ușor își deschide ochi iar în minte mea deja am făcut scenariul.Sper să nu iasă urât.Îi sărut buzele sale umede și-l întreb curioasă inspirând aer adânc în plămâni.
-Și acum ce vom face?

-Ce vrei să spui necunoscuto?Făcând un râs discret.

-O vei părăsii pe..

-Hayley?

-Da..tipa falsă.Rămâne mut, cu o expresie neutră.Se îndreaptă către tricoul aruncat undeva pe pat.Nu spune nimic.Nu face nimic.Doar..zici că nu a auzit!
-Deci?

Își continuă tăcerea
îmbrăcând tricoul.
Perspectiva lui Jeff:
A venit momentul adevărului.Știam că va venii momentul în care îi voi spune,dar nu vreau să-i frâng inima.Ce să fac?Doar nu-i spun adevărul.Nu o pot părăsii pe Hayley.Sunt obligat.Nu vreau să o pierd pe Helena dar nici nu vreau să fiu ucis.
-Deci?!Întreabă Helena din ce în ce mai nervoasă.

O apuc de umeri și îi zic încet cu o voce tremurândă.
-Nu.Răspund eu sec.

-Dar..atunci cascade de lacrimi năpustesc afară din ochii săi.Știam ca asta de va întâmpla.

-Te rog...nu înțelegi!

-Ba da!M-ai păcălit pentru a doua oară!Sunt o proastă,idioată,o cârpă folosită!

-Ascultă,tu nu înțelegi!

-Ce să înțeleg?!

Trebuie să o mint.Nu putem fi împreună,abea acum realizez că am greșit.Dacă fac asta,poate va uita încet de mine.Mă grăbesc să cobor scările.Ea începe să țipe mai tare.La fiecare lacrimă vărsată de ea,eu mor pe dinăuntru.Îmi mușc buza ca să mă pot abține din a pune vreo expresie pe chip.
Perspectiva Helenei:
Nu-mi vorbește.Se preface că nu mă aude.Ce proastă am fost!Eu zbier extrem de tare iar el totuși "nu aude".M-a păcălit pentru a doua oară.Nu pot să-l las să plece fără să-mi dea explicații.Îl apuc de guler și-l strâng astfel încât să nu poată scăpa.
-De ce ..d-de ce?Zic eu printre lacrimi.

-Nu poți înțelege!

-Dacă nu îmi explici!

Perspectiva lui Jeff:
Până și când plânge seamănă cu-n înger.Mă urăsc pentru faptul că suferă.Dar dacă ar știi de ce poate și ea m-ar părăsii.Nu o pot băga în problemele mele.Nu-i pot pune viața ei în pericol.Chiar dacă mă va durea și pe mine și pe ea, trebuie să o mint.

-Ascultă..Nu te iubesc!Nu simt nimic!Sunt un nenorocit și te-am folosit!Acum lasă-mă o dată să plec!
Atunci o văd cum cade în genunchi ducându-și mâinile la gură și plângând și mai tare.Ce tot fac?Chiar că sunt un idiot.Dar îi va trece..nu?

Gata!Am revenit și voi posta..zilnic.Vă iubesc,dragi cititori! :*