Captivă în lumea TA

13.Fake smile,I know.

-A fost ..ciudat...

-Nu băga în seamă ce am făcut.

-Dacă vrei continuăm mai târziu..
Poftim..și-mi dă un cocktail cu alcool.Mn..aromă de lămâie.Ciudat dar doar Jenn știa că-mi plac lămâile și tot ce ține de ele.

-Ai auzit ce am zis,visătoareo?

-...Repetă te rog!

-Oh,vrei să dansezi, surdo?

-Păi..

-Haide!Și mă apucă de braț ducându-mă lângă toți ceilalți ce dansau.

-Te pricepi!Zic eu impresionată.

-Nu zău!Mă învârte și mă strânge de mijloc.Foarte întuneric însă mai băteau din când în când niște lumini difuze.Multe persoane îmbrăcate sumar.Exact imaginea unui club.Mitch mă strânge și mă apropie de el și mai tare.

-Ăm..vin imediat!

-Dar..

-Imediat..și o rup la fugă către baie.Îmi iau pantofi mult prea înalți în mână,rămânând desculță.Mă spăl pe față.Nu știu ce se întâmplă dar roșesc și încep a transpira din ce în ce mai tare.Nu prea mai pot respira.Am vedenii.Îl văd pe el.Pe Jeff.Dar nu poate fi așa.Mă doare capul.Am stat o vreme să mă gândesc la asta în baie.Îmi reîncalț pantofii și pornesc spre club.Dar când pun mâna pe clanță cineva intră cu toată puterea dărâmându-mă din picioare.Mă lovesc la cap în gresia băii.Acel cineva mă ia și mă pune pe un scaun ce se afla întâmplător în baie.Posibil pentru cei mult prea turmentați ca să mai stea în picioare.Îmi udă fața cu apa de la robinet încercând să-mi țină capul drept.Într-un final,după ce am ajuns leoarcă,am reușit a-mi deschide ochii în ciuda durerii imense de cap.

-Iartă-mă,nu am vrut să te rănesc Helena.

-..tu!Jeff ..mai bine mă lăsai incoștientă pe podea!Nu am nevoie de ajutorul tău!După tot ceea ce ai făcut..

-Știu!Sunt un tâmpit afemeiat!Dar te rog,credemă,nu poți..

-Da.."nu poți înțelege"am mai auzit asta de nenumărate ori!Dacă nici nu vorbești cu mine!Poate dacă mi-ai spune..chiar dacă nu aș înțelege...aș încerca.Aș știi de ce mi-ai făcut asta!Aș știi de ce ești supărat!Te rog..

-Nu pot!

-De ce?!Zic eu zbierând.

-Nu pot!Și începe el a plânge.
Crede-mă..ți-e mai bine fără mine.Cineva te va face fericită eu doar..trebuie să plec..

-Nu,nu pleca din nou!

-Lasă-mă!Îl apuc de picioare și mă târăsc pe jos doar ca să nu poată scăpa.

-Te rog!Nu mă părăsii și acum!Atunci el își îndreaptă privirea asupra mea ridicându-mă și smucindu-mă agresiv.Vocea sa devine înfricoșătoare.

-Vrei să mori?Mă apucă rapid de încheieturi.Dacă vrei să mori aruncă-te de undeva,împușcă-te,spânzură-te fă orice dar nu venii cu mine!Îi observ lacrimile din ochi.Îmi dă drumul și pleacă trântind fulgerător ușa.Mai bine rămâneam incoștientă...
***

Perspectiva lui Jeff:

O iau la fugă cărte ieșirea din club.Nici nu am apucat să urinez că trebuia să se întâmple ceva.Am întârziat nespus de mult!Nu puteam să dau peste un băiat..măcar să-mi învinețească vreo doi ochi!Să-mi rupă o mână!Un cap, orice!Dar să mă întâlnesc cu ea..a fost nespus de dureros.Fac slalom printre mașini ajungând într-un timp record la mașină.Acum trebuie să devin falsul afemeiat care-i frânge inima Helenei.Trebuie să mă uite.
-Bună,scumpete!

-Hei,dragă!Spune ea cu o voce pițigăiată.

Ce-a durat atât?

Pentru-n moment mă pierd bâlbâindu-mă.Dar inventez un motiv banal cu care pun capac.
-P..păi..eu am..deci...eu...eu...eu am întârziat..deoarece..findca..am ajutat...un om beat...să..să iasă din clădire!

-Păi, ai ieșit singur din club.

-Da.Îi arătasem ieșirea din..spate!

-Aha.

"Phiuu!"Ce ușurare.Nu,nu am mințit!Am evitat adevărul,ok?Doar nu-i spuneam că m-am întâlnit cu o fată căreia i-am frânt inima pentru că am făcut ceea ce nu trebuia,când trebuia.

-Sărută-mă,prostănacule!Trăgându-mă neîndemânatic de tricou.Mai să-l rupă..

-Ăăm..și începe scârboșenia.Oh,ce urăsc asta!Urăsc să-i fac asta Helenei!Se urcă peste mine, în mașină.Suntem într-un loc retras,între niște blocuri vechi și slab populate.Aceste blocuri au suportat niște incedii mari acum jumătate de deceniu.
Limbile nostre se contopesc luptându-se.Eu însă mă lupt ca să scap.Se dezbracă de tricou punându-și mâinile în jurul gâtului meu.Îi mușc buza și încerc să o țin la distanță.Nu pot face nimic.Pe chip mimez un zâmbet fals.
O apuc de mijloc punându-i mâinile în jurul picioarelor.O pun întinsă pe bancheta din față și-mi așez capul pe decolteul său generos.

-Nu mă simt..ăhm..prea bine.

-Te înțeleg, iubire.O sărut pe gât plasându-i sărutări umede pe piept.

-Te iubesc!Spune ea parcă așteptând un răspuns.

-Și eu..te iubesc!spun eu sacadat.

-Sigur?

-Ămn..normal!

-Atunci de ce erai pe bancă cu acea fată?După care ai rupto la fugă.Mă ridic ca ars la auzul acestor cuvinte.

Hei! :*Sper că v-a plăcut capitolul ăsta.Spuneți-mi părerile voastre sincere despre carte. :)Aș vrea să știu...și...ați vrea să vă spun cu ce vedete se aseamănă personajele?Sau cel puțin cum le văd eu..?
Vă aștept răspunsurile,pup la voi! :)) :*