Captivă în lumea TA

11.Just go away!

Atunci o văd cum cade în genunchi ducându-și mâinile la gură și plângând și mai tare.Ce tot fac?Chiar că sunt un idiot.Dar îi va trece..nu?
Perspectiva Helenei:
  Mi s-au comfirmat fricile.Tot ceea ce speram să nu fie real e pur și simplu adevărat,extrem de adevărat.Acum omul inimii mele iese pe ușă și mă părăsește.Este ultima oară când am să-l mai văd.
-Aha,pleci,nu?!

-Nu îngreuna situația.

Observ că el își mușcă buza de nervi,aproape o devorează.
-Te urăsc!Iar arunci el iese pe ușă,durerea mea accentuânduse până la extrem.

  "Gata,s-a terminat.Nici nu l-am iubit..."de ce a făcut asta?A spus că mă iubește...Dar în realitate, acea iubire era doar din partea mea.Nu simte nimic,nu?Doar s-a jucat cu sentimentele mele..pentru prima oară în viața mea..fumez un pachet de țigări.Urăsc asta dar în momentul de față nu-mi mai pasă de mine.Dacă aș muri nu i-ar păsa nimănui!Tata e mort,mama m-a părăsit pentru "iubirea vieții" ei,sora mea nu m-a mai sunat de doi ani,de la Crăciunul trecut,Jennifer nici că am mai văzuto și se comportă ciudat în ultima vreme..iar acum..tu.
-"Nu te voi părăsii niciodată!Mi-aș da totul pentru tine!"Deja am terminat cinci țigări.Nu am mai fumat atât niciodată în cei 19 ani ai mei.Mă apuc de vărfurile tălpilor strângându-mă tot mai tare un nod în gât.Urlu de durere..doar așa de tare..dar aud ceva de afară ce mă sperie.Mă urc la etaj și privesc pe fereastră.Este o toamnă târzie de aceea copacii asemeni unor stafii se balansează, cu crengile golașe ,până la pămant.Vântul e destul de puternic pentru această perioadă.Îl zăresc pe el cum intră într-o mașină străină sarutând-o pe blonda de la volan.Ce nemernic!Pleacă cu scârțâit de roți de pe loc trasând lungi linii negre pe șosea.Dar cel mai tare mă doare faptul că nu sunt eu cea căre e atinsă de el.Cea care respiră același aer cu el.Câte s-ar rezolva în lumea asta..doar dacă am vorbii.Mă întorc și văd trandafirii de la el zăcând pe masă.Acum două zile,dansam împreună pe acea masă.Acum eu stau sub masă,singură.Nici nu mai plâng.Nu mai am lacrimi.Am rămas doar cu niște amintiri.Nu știu cum am reușit într-o lună să mă atașez de cineva atât de mult.Parcă în fiecare moment ce trece îmi este mai sete de el.Aud ușa de la intrare.Cineva a pătruns în locuința mea.Nu pare a fi..Jenn.Acum nici nu mai îmi pasă,de mor să mor cum îmi place.Iau un pix de pe birou și încep a coborî scările etajului.Sunt uimită.Înainte mi-ar fi fost frică..dar acum nu-mi pasă.Știți ce?
-Care ești,mă?!Zic eu sictirită.

-Oh,bună Helena!

Wow,ce surpriză!Era Mitch.

-Dar..ce cauți aici?

-Nimic.Îl căutam pe Jeff.

-Ce?Jeff nu e aici.De unde ți-a venit ideea cum că ar fi ...tocmai aici?

-Păi mi-a zis Jenn.

-Jennifer?"De unde a știut Jenn asta?Mă spionează?!"

-Da.Scuze că am intrat prin nefracție aici, draguțo!

-Nu face nimic!Doar m-ai speriat.Nu ai făcut pic de zgomot și deaia.

-Știu ce ți-a făcut Jeff.Așa e el.Iartă-l pe imbecil.Folosește orice fată și după o părăsește.Cred că tu ești iubita 46.

-Ce?Nu cred scuze,dar Jeff nu e..

-Oh,ba da!

-Aș plânge,dar nu mai pot.Dacă ai venit să..

-Știu ce simți păpușă!Mângâindu-mi chipul.

Vrei mâine să mergem să spargem o bancă?

-P..poftim?

-Glumesc.Mergem să bem un suc?Râzând puțin fals.

-Da.Mâine la 6 ești la mine.Mă trage de mână aruncându-mă la pieptul său.Acum îi pot observa ochii de un albastru marin și trăsăturile bărbătești.Da,e frumos.Dar nu mă impresionează nici jumate pe cât o făcea Jeff.Îmi dă drumul și-mi trimite un sărut în aer.Deșii eu mi l-am inchipuit ca fiind o babă cu păr lung,bătându-i vântul în plete,și trimițându-mi pupici și inimioare peste tooot...scârbos.

-Paa!

-Pa!

-Papa...

-Pa,frumoaso!

-Pleacă odată,babo!

-Ce?

-Nimiiiic!E amuzant dar nu pot să mi-l inchipui decât ca o babă băloasă.