Captivă în lumea TA

16.Adevărul 1.

-Acum ți-ai adus aminte?Sau vrei castrare manuală?

-Da,dar...fară...anestezie,te rog...spun eu printre bălta de sânge ce mi se adunase în gură.

-Tu nu renunți niciodată?Întreabă el râzând.

Nici nu o cunoști...o ști doar de o lună și ceva..ești în stare să-ți dai viața pentru o străină,imbecilă,doar fiindcă o placi?

-Da.Nu am nevoie de o sută de ani ca să știu dacă o iubesc,cu adevărat sau nu.Nu am crezut în dragoste la prima vedere,până acum.Și oricum ..eu nu o plac.O iubesc.Și da,da sunt în stare să-mi dau viața pentru ea.Ea reprezintă partea bună din mine.Așa că dacă ai de gând să mă omori..omoară-mă.

-Ști ce?Văd că nu se poate rezolva cu tine.Ascultă,să nu o mai rănești pe Hayley.De ce?Findcă noi îți vom găsii iubita și așa.Dacă faci ceva greșit..tu și ea veți plătii amarnic.Apoi mă trezesc afară în plină stradă.Încerc să-mi ascund cât de mult fața findcă e destul de ...Mă îndrept spre lac ca să pot să-mi spăl fața și palmele.Nu e foarte departe.Mă îndrept cu pași repezi către pod.

Perspectiva Helenei(În urmă cu ceva timp):

Pentru un moment am senzația că voi cădea în gol.Aterizarea mea se dovedește a fi foarte rece.Apa era insuportabil de rece.Fiori pe șira spinări mă duc într-un tremur extrem.Dau din mâini dar nu mai pot gândii.Inima mi se oprește la propriu.Văd podul nu prea departe de mine.Apa învolburată mă acolepă înghițind multă din ea.Mă îndrept cu viteză către pod.Mă prind cu mâinile de el.O observ pe Hayley cum mă caută cu privirea prin apă.Mă duc mai adânc în canal scoțându-mi hainele ude și le storc de apă dar tot reci rămân.Îmi fac din vestă ca un fel de pernă și-mi îmbrac hainele mai puțin ude.Ce am să fac?Nu mai am cum să plec de aici.Voi înnopta ...e prea întuneric ca să mă mai duc acum acasă.În zori voi pleca.Telefonul!Să o sun pe Jennifer,ea mă va ajuta!Nimic..nu răspunde.Să-l sun pe Jeff!Apelez în disperare.Ocupat.Atât de frig..Mă mir că telefonul a rămas intact.Dar era în poșetă și interiorul e uscat.De ce l-am sunat fix pe el?Oricum nu mi-ar fi răspuns!Îmi fac rău cu mâna mea,iubind ce nu pot avea.Bine că aici,în adâncitura canalului,nu bate foarte tare vântul ce chiar că m-ar fi făcut stană de piatră.În gând îmi răsună aceste cuvinte"Vrei să mori?!".Oare asta are legătură cu Jeff?De ce nu-mi spune?Poate l-aș putea ajuta.De aceea se comportă așa ciudat?"Fugi!"Oh,trebuie să dorm..

Dimineața încep a mă dizmeticii ușor.Dar ce?Unde sunt?Spun eu panicată.Îmi readuc aminte toate întâmplările de aseară într-o fracțiune de secundă.După ceva timp de stat pe gânduri,aud un zgomot de deasupra mea.Cineva e pe pod.O fi Hayley?Mă ridic și-mi strecor privirea printre niște crăpături.Văd o persoană din spate.E Jeff!Îl pot recunoaște și de la 1 km.

-Jeff!Țip eu slăbită.

-Helena!Este epuizat și foarte trist după glas.

Urc pe pod și vreau să-l iau în brațe dar sunt respinsă.

-Ce înseamnă asta?Ști ce am pățit aseară din cauza ta?!

-Dar tu ști ce am pățit eu aseară din cauza noastră?Își dezvăluie chipul după care mă lasa parcă fără vlagă.Îmi duc mâinile la gură să-mi opresc țipătul.Are fața parcă bombardată.Îi simt tristețea și tot odată durerea imensă din sufletul său.

-Ăm..nu arâți chiar așa de rău.

-Bună glumă..Se îndreaptă melancolic spre apă spălându-se pe față.Acum sângele dispare ducându-se dănțuind pe apă.Mă duc tiptil aproape de el sărindu-i în spate.Zâmbetul său blajin îi reapăru pe chip.

-Mi-ai lipsit..

-Și tu mie.Accentuând cuvântul"mie".Mă aduce în brațele sale sprjinidndu-mi corpul de pod.Mă simt dependentă de el.De el,de ochi săi,de buzele și aringerile sale.Îl simt ca pe un drog puternic.Când nu-l am,mor pe dinăuntru.Când îl am,brusc totul devine mirific.Îmi las gâtul pe spate acesta sărutându-mă de la gât până-n decolteu.Sângele-mi clocitea prin vene.Își pune mâna dreaptă pe șoldul meu coborând treptat și cealată mână pe spatele meu,susținându-mă.

-Helena eu..

Îl întrerup înainte de a spune ceva cu un sărut senzual.Limbile noastre parcă dansau un vals al iubiri.Îmi apucă un sun scoțând un geamăt zgomotos de la mine.
-Jeff..îmi pun mâinile în jurul gâtului său.

-Trebuie să vorbim.Am ascuns ceva extrem de important,de tine.Iar acum regret.Dacă nu făceam asta,poate nu ajunge-am așa.