Noaptea

102 15 2
                                    

Noaptea

Lumina pătrunde încet prin fereastră

Trece uşor de perdeaua albastră

Ajunge pe chipul ei ceresc

Atingându-i trupul fecioresc.

Luna dezmiardă al ei trup sublim

Sub a ei lumină, devine ceva divin

Ochii-i verzi se arată, o mare de sentimente

Parcă s-ar unii acolo toate cele cinci elemente.

O bucată din sufletul rătăcitoruluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum