Părăsit
I
E noapte, e lună pe cer
Iar eu încă în interior sper
Acolo înăuntru, că nu ai plecat
Şi din nou, singur, m-ai lăsat.
II
Tristeţea pe dinăuntru mă ucide,
De parcă singurătăţii m-ai vinde.
Deja mă aflu în întuneric
Iar lumina aici nu e ceva puternic.
III
Inima mea încă mai are speranţe
Dar, ştiu că nu o să te mai am în braţe.
Nopţile-mi sunt nedormite
Chipul tău îmi e întipărit în minte.
IV
Gol şi întunecat e totul acum,
Nu pot zice că mă simt precum
Cel ce o să te aibă pe vecie...
Asta mă torturează ca pe o mie.
V
A trecut rândul meu
Nu ştiu cum s-a întâmplat
Mă simt ca un leu
În lanţuri capturat.
CITEȘTI
O bucată din sufletul rătăcitorului
ŞiirDescriu ceea ce admir Ce-mi pângăreşte întunericul precum un alb fir. Descriu ceea ce simt Durerea ce are să urmeze putând s-o presimt Descriu ceea ce mă doare Poate că totul are o limită, iar sufletul din mine moare Descriu un singur...
