Lumina dispare în ale tale braţe moarte
Din gura ta nu se mai aud şoapte.
Glasu-ţi lin s-a spulberat,
Iar tu ai plecat.
Lacrimi de sânge se scurg cu repeziciune
Acei ochi verzi ar mai zâmbi doar printr-o minune
Pielea-i rosă s-a albit, culoarea ei dispare
Îmi aduc aminte cum era ea... un boboc de floare.
Peisajul s-a ascuns, în urmă negru a lăsat
Fiecare coltişor, unghi... nimic nu mai e pătat
Rochia-i alba s-a-nroşit, lacrimile-au pătat-o
Tristeţea şi frica...ele au furat-o!
CITEȘTI
O bucată din sufletul rătăcitorului
PoesíaDescriu ceea ce admir Ce-mi pângăreşte întunericul precum un alb fir. Descriu ceea ce simt Durerea ce are să urmeze putând s-o presimt Descriu ceea ce mă doare Poate că totul are o limită, iar sufletul din mine moare Descriu un singur...
