PlayGirl

Şase

Ce ar fi dacă ţi-ai putea schimba trecutul? Ai alege să pierzi ceva drag, pe cineva, pentru a-ţi putea construi acea viaţă la care visai? Acea viaţă într-un univers de plastic, plină de lucruri false, umbrită de greşeli fatale… Dar nu, aşa ceva e imposibil, iar tu trebuie să trăieşti, suportând oroarea adevărului, a suferinţei şi a dragostei… pentru ca inima ta exista,e reala, vie şi deplastifiată. Pentru că pe El nu-l poţi uita, cel dintâi, primul, singurul şi ultimul care ţi-a intrat sub piele şi ţi-a masacrat sufletul, el, cel fără milă, un zeu al durerii ce-ţi provoacă plăcere extremă, reprezintă răul întruchipat, prin vene-i picură sânge albastru, venin amestecat cu poţiunea dragostei pe care o transmite printr-o atingere. Pentru că inocenţa îţi este distrusă malefic de la primul contact cu acei ochi angelici, sublimi ca apa curgătoare, cristalină şi alimentată de secrete adânc ascunse, adânc în sufletul nevinovat chinuit de masca diavolului, cea care-i întunecă profund judecata, sentimentele. Însă totul are un motiv care pleacă de la inima rănită … inima lui acoperită de un strat gros, dar nu de nepătruns, de plastic.

Raze slabe de soare pătrundeau printre perdelele albe uşor despărţite de panglicile negre care luceau discret, căzând în valuri peste cutele formate de materialul subţire de culoarea penelor unor aripi de înger, dar „îngerul” nostru cu siguranţă nu avea aripi şi îşi diminua puritatea pe zi ce trece, iar acum stătea complet dezbrăcat lângă trupul domnişoarei blonde, care până şi în vis îl vedea pe el alături de ea. Cearşaful fin de mătase o mângâia de la brâu în jos, lăsându-i spatele vederii bărbatului care o admira. Îşi înălţă un braţ, trasându-i delicat cu degetele şira spinării, la care ea reacţionă cu un mic oftat şi îşi deschise pleoapele. Se răsuci, zâmbind uşurată la contactul cu ochii săi negri. Ştia că el va rămâne lângă ea până ce se va trezi, iar celălalt o va părăsi înainte de zorii zilei.

- Zac a plecat? Întrebă ea cu o oarecare dezamăgire în glas, nefiind sigură pe răspunsul lui.

- De acum câteva ore, spunea că are lucruri mai importante de făcut…

„Lucruri mai importante?...” îşi zise fata privind în jos. Se cuibări la pieptul blonduţului, ascunzându-se de chipul lui. Îi era ruşine. Cui nu i-ar fi? Nu ştia ce vrea, nu voia să rănească pe nimeni. Cicatricea imprimată pe mijlocul inimii sale îi era vag ştearsă de câte ori era cu Greg, el o făcea să simtă fluturii zbătându-i-se în stomac, uitând de trecutul în care a fost nemilos, crud, devorându-i sentimentele. Dar se pare că el s-a schimbat, lăsând bunătatea să-i spargă învelişul rece, crăpat de loviturile interioare provocate în copilărie… sau poate aşa credea ea. Îi era imposibil să vadă peste zidul de cuvinte şi durea să nu ştie dacă o iubeşte sau nu.

- Hei, hei… spuse el luându-i chipul între palme, privind-o cu cea mai blândă figură schiţată vreodată pe acel chip controlat de două forţe opuse: răul pur şi binele care-şi făcea loc la suprafaţă, zgâriind şi săpând în ciment pentru a birui. Uită-te la mine, Olivia… Eu, eu am rămas… pentru tine. Şi am făcut asta pentru că încă… încă te iubesc.

Ea zâmbi mulţumită, parcă alinată de cuvintele lui, deşi i se păreau a fi atât de meschine şi false… nu vroia să se îndrăgostească din nou de el, să sufere şi să-l aştepte mereu. O iubire oarba… nu mai dorea asta, nu încă. Dar nu avea control asupra sentimentelor, asupra vocii produse din adâncul sufletului său chinuit de dragostea inocentă… şopti fără a-şi da seama acel „Te iubesc” nedorit, dar totuşi mult râvnit de urechile lui. O trase mai aproape de el, închizându-şi ochii, rânjind discret satisfăcut de noua lui reuşită. În interiorul lui se ducea o luptă crâncenă între cele două personalităţi…şi se pare că demonul va învinge, spărgând şi distrugând toată bunătatea ascunsă, muşcând din carne vie pentru a obţine ceea ce urmărea. Palma lui îi cuprinse talia, aducându-i trupul peste al lui. O sărută lin pe buze, apoi coborî pe gât, dezmierdându-i cu buzele pielea caldă, prinzându-o slab între dinţi. Celălalt braţ se năpusti asupra şoldului ei drept, împingând-o în aşa fel încât el ajunse dominatorul. Mâinile ei îi susţineau capul, trecând cu unghiile peste ceafa lui, lăsând mici urme roşii, care îl făceau să  mârâie printre săruturi apăsate, adânc create. Spre final, îşi lăsă chipul să se odihnească la pieptul ei, împrejmuindu-i talia cu braţele, aducând-o spre corpul lui cald, gata să-i facă orice plăcere, oricând. Nu era conştient de ceea ce înseamnă dragoste şi de lucrurile minuscule care o dovedesc. Orice spunea sau făcea, era produs de o iubire neînţeleasă, de focul care-i ardea inima îngheţată, prăjind-o, făcând-o scrum. Intensitatea cu care o atingea îi crea Oliviei confort, clipe perfecte şi dorinţa de a-l avea numai pentru ea. Îl iubea, chiar o făcea şi nu mai avea rost să nege asta…la fel şi el…

Seara, când toţi invitaţii plecară, inclusiv Olivia şi Greg, Alex şi Felicia se întoarseră în camera roşie, cu popcorn şi băuturi, dar şi filme romantice închiriate pentru a fi vizionate toată noaptea.

Cândva, trecut de miezul nopţii, cineva bătea puternic în uşa camerei Oliviei, făcându-l pe Greg să scâncească sub aşternuturi. Dormea, arătând ca un copil inocent. Era atât de perfect, încât ea zâmbi, dar îi îndepărtă braţele din jurul ei, apoi îşi luă un halat peste trupul încins de plăcerea exercitată de cel puternic al lui. Lumina produsă de televizor îi cădea frumos peste corp, aducându-i o tenţă albăstruie părului blond, puţin ciufulit şi umed. Deschise uşa, în faţă apărându-i Zac cu un buchet gigantic de trandafiri albi şi un zâmbet ucigător.

- Zac…

- Bună, prinţesă, îi zise vrând s-o sărute, dar aceasta îl respinse, privind spre Greg, care se îmbrăca.

El ajunse în dreptul uşii, cu o privire superioară faţă de şaten, conştient de pierderea lui. Zâmbi învingător, apoi, sărutând fruntea blondinei, ieşi pe uşă înconjurat de un aer toxifiat de triumf. Ştia că Olivia nu-l va trăda şi mai ales nu acum, când îi recunoscuse că încă îl iubea nespus, după tot ceea ce i-a făcut în trecut. Mândru, îşi aşeză gulerul jachetei negre, ieşind din casa. Se îndreptă spre maşina lui albastră, joasă, sprijinindu-se de aceasta, aşteptând ca învinsul să părăsească clădirea. Zac ieşi nervos pe uşa dublă, trântind florile într-o parte mai îndepărtată. Se îndrepta spre Greg, cu o furie nemărginită, strângându-şi pumnul drept. Ajunse în dreptul lui, privindu-l pe sub ochi. Dori să-l lovească, dar acesta îi prinse pumnul când ajunse aproape de ochiul lui cel stâng.

- S-a terminat, frate… M-a ales pe mine. Doar ţi-am zis că mereu am fost mai bun ca tine, îi spuse blondul zâmbind, apoi cu celălalt braţ îl împinse încât acesta căzu pe spate. Se sprijinea în coate, aţintindu-l cu săgeţi din priviri. Greg râse scurt, apoi se urcă în maşina şi porni, călcând peste buchet, distrugându-i toată frumuseţea.

Toată scena fu privită de către Olivia, mulţumită oarecum, dar totuşi surprinsă de răutatea cu care acţionă cel pe care-l iubea…singurul, unicul, primul, posibil şi ultimul…