PlayGirl

Trei

Săru'mâna, oameni buni. Dupa o luuunga pauză m-am gândit să mai postez şi eu un capitol, la fel de inofensiv ca şi restul :D

Deşi e scurt, am zis să nu-l mai lungesc şi să-l public in seara asta, că altfel Dumnezeu ştie când mai aveam timp să îl continui.

Ca bonus- la multimedia un gif cu toate personajele.

Aştept critici şi observaţii despre capitol, poate şi păreri despre personaje.

Multumiri lui  RobYnHope pentru piesa aleasă.

________________________________________________________

Timpul a trecut pe nesimţite, aşternându-se noaptea şi odata cu ea Alex se trezi singur în bezna, singur in pat. Pe locul rece de lângă el se afla un bilet pe care-l  reuşi să citească după ce  aprinse lumina.

Chiar dacă am stat lângă tine după ce aproape m-ai violat nu se schimbă nimic. Încă te urăsc şi tot te voi distruge. Ne vedem la şcoală, Blaze.

Foiţa albastră era pătată de ruj roşu ca focul într-o mica parte sub formă de buze senzuale. Brunetul îşi ridică colţul stâng al gurii într-un zâmbet năucitor şi trecu delicat cu buzele întredeschise peste porţiunea înroşită. Dădu un apel scurt către şofer, iar la scurt timp era acasă. Deja se crăpa de dimineaţă, dar el nu îşi permitea să lipsească de la şcoală; avea chef de distracţie.

Blonda noastră îşi deschise şi ea ochii cu mare părere de rău, însă cu o uriaşă dorinţă de răzbunare care nu o mai lăsă să stea în pat. Era miercuri, asta însemnând că trebuie să îşi înceapă atacul dacă vrea să-şi petreacă week-end-ul doar cu Alex. Se pregăti rapid şi îşi luă o rochiţă roşie Karen Millen, pantofi decupaţi nude semnaţi Louboutin şi o geantă lucioasă de Louis Vuitton de un roşu aprins pe care le accesoriză cu un ceas alb Calvin Klein însoţit de cerceii ei preferaţi Swarovski. La rândul lor, burlacii liceului în costume Hugo Boss şi Prada se îndreptau spre şcoală, fiecare în limuzina particulară fumând, ca întotdeauna. Se întâlniră cu toţii la chimie, ocupându-şi locurile.

- Scuză-mă, păpuşă…e liber?

- Da, spuse Felicia dezinteresată unui tip care tocmai se aşeză lângă ea.

Toată ora nu îi aruncă nici o privire, nu avuse nici un contact vizual cu acesta, dar la ieşirea din clasă se izbi de pieptul lui, scâncind uşor. Îşi arătă surprinderea cu toată fiinţa ei, zâmbindu-i superficial băiatului.

- Greg, ce surpriză… plăcută.

- Vrăjeli, Felicia! Cu toate că nu te bucuri să mă vezi aşa cum o fac eu, nu voi mai da înapoi. Voi lua ce îmi aparţine şi de data asta am să câştig de-a binelea. Nici măcar scumpul de Blaze nu mă va opri. Bănuiesc că ne mai vedem, colega… mai curând decât îţi imaginezi. Rânji, ochii fiindu-i îngustaţi. Băiatul ăsta era un şarpe şi cu siguranţă nu ştia ce înseamnă a te opri, ce înseamnă frica. Juca după propriile-i reguli şi nu îi păsa de altcineva în afară de el însuşi sau de consecinţele faptelor sale săvârşite cu sânge rece. Atât de periculos - un deliciu.

- …Nu, nu trebuie să afle sub nici o formă. Trebuie să creadă asta; tu o vei face să creadă. Nici Messer nu va şti…doar eu şi cu tine.

- De câte ori te-am dezamăgit? Urmă o mică pauză, apoi continua: Aşa credeam şi eu. Acum, dacă mă scuzi, prietene…trebuie să merg să-mi fac treaba. Îi făcu cu ochiul sugestiv, apoi se îndepărtă. Brunetul zâmbi şi el, însă mult mai provocator şi diabolic decât Greg, blonduţul cu ochii negri care păşea elegant pe coridor cu cămaşa prinsă neglijent la câţiva năsturei, fără obişnuita cravată roşie, strălucind în costum Gucci. Tocmai ce se transferase, asta însemna că în curând va deveni un idol al liceului ajutat de şarmul ”inocent” pe care îl afişa cu fiecare ocazie.