PlayGirl

Doisprezece

You promised forever and a day

And then you take it all away

Într-un loc uitat de lume, cândva, într-o oră târzie a nopţii scrumul unei ţigări pe jumătate fumate cobora lent în aer, iar fumul plutea obosit deasupra chipurilor crispate ale lui Zac şi amicii sale brunete, Victoria. Portierele limuzinei negre erau larg deschise, lăsând adierile sticloase să le taie obrajii de culoarea piersicii. Fata îşi trecu degetele cu unghii roşii şi lungi peste haina de blană şi îşi strecură mâna într-un buzunar al acesteia. La câteva străzi depărtare se auzeau râsete şi mai multe piese dance peste care se revărsa o calamitate de voci. Stăteau faţă în faţă şi se priveau fără a-şi vorbi, se puteau înţelege unul pe altul doar cu o privire. Ea, avea acei ochi deosebiţi cu care reuşea să-i citească sentimentele, iar el acel mister în albastrul glaciar care o cutremura şi ceda sub presiunea frumuseţii sale masculine.

Expiră tot fumul din plămâni şi-i zâmbi. Uşile se închiseră, iar şoferul puse maşina în mişcare. Automat, temperatura deveni mai ridicată, iar ei pierdeau pe rând câte un articol vestimentar.

-                          Ţi-am mai zis vreodată că ai nişte picioare frumoase? o complimentă el de la capătul celălalt al banchetei, apropiindu-se de ea cu acea privire ce putea corupe şi un înger.

-                          Nu, răspunse încet şi sec, aproape gâfâind.

-                          Ei bine…aşa este. Eşti frumoasă, Victoria, zise şi îi atinse osul feţei cu vârful arătătorului şi trecu lent cu limba peste buza inferioară.

Îl privea direct în ochi, cum se apropia tot mai mult. Îi simţea respiraţia caldă care se împletea cu a ei. Îşi întredeschise buzele şi pierdu contactul vizual cu aceasta în timp ce cobora spre gâtul ei. Îi atinse ambele coapse cu palmele şi strânse, mişcându-şi circular limba peste clavicula ei. Urca, folosindu-şi dinţii şi plasa mici muşcături la distanţe scurte. Braţele lui o înconjurară, iar palmele sale se aşezară peste posteriorul ei şi o ridică deasupra lui. Acum, genunchii ei se sprijineau de banchetă, iar buzele le căutau pe ale lui. Le atinse, dar imediat degetele lui îi întoarseră chipul, refuzând sărutul. Şatenul zâmbi superior şi o împinse pe masa de sticlă dintre cele două canapele de un gri elegant, alinat cu o tenţă întunecată a unui vişiniu plăcut. Îi prinse gleznele în mâini şi îi aduse tălpile pantofilor negri lăcuiţi lângă părţile laterale ale trupului său şi îi mângâie gambele de jos în sus, apoi invers.

Ea doar se bucura de senzaţia dată de atingerea lui nepreţuită şi scâncea atunci când era luată prin surprindere. Tensiunea dintre ei devenea din ce în ce mai greu de suportat pentru ea, însă pentru el era doar un joc. Nu îi păsa de sentimentele ei. Niciodată nu a făcut-o. Era încă rănit, prăbuşit, asemenea unei stele pierdute printre galaxii, asemenea unei iluzii ce ardea înăuntrul lui, îl mistuia şi îl cicatriza permanent. Era acea durere care îl va consuma până la sfârşitul vieţii sale, ca dezamăgirea primului fulg de nea topit şi desfigurat de văpaia nestinsă a tragediei. Dar el şi speranţa sa se stingeau secundă cu secundă, iar focul răzbunării lua fiinţă din suferinţa unei ploi îngheţate de iarnă, totul se năruia prin proprii săi ochi, devenea un cadavru umblător, tânjea şi zbieră spre moartea adevărată, dar tot ceea ce primea era şi mai multă durere ce-l distrugea.

Se aplecă şi îi trase fermoarele laterale ale rochiei azurii şi o lăsă să alunece peste picioarele ei, care reveniră în aceeaşi poziţie. Trase de şireturile de satin ale lenjeriei intime şi o aruncă pe bancheta opusă, lângă celelalte haine. Nu purta sutien. El îşi plimba degetele peste pielea ei albă şi zâmbea mulţumit. O trase mai aproape, astfel încât posteriorul ei se lipi de erecţia sa, acum mai puternică. Se lăsă peste trupul ei, dar continua să stea aşezat pe canapea. Mâinile lui îi explorau şi îi alintau fiecare părticică a corpului, oferindu-i frisoane plăcute şi gânduri tot mai murdare. El gemu şi îi ridică gleznele, plasându-le pe marginile mesei şi rânji, privind-o în ochi. Ştia ce urma să-i facă, aşa că expiră zgomotos şi îşi poziţionă  braţele deasupra capului. Zac se aplecă şi mai mult, apoi îşi umezi buzele, fiind gata să o răsfeţe cu un sărut australian, lung şi adânc.

Liniştea mormântală a nopţii reci fu întreruptă brutal de un râs puternic ce forma un ecou straniu, ca cioburile sparte pe marmura bocnă a apartamentului. Tresări şi ascultă sunetul vag al vocii sale răguşite, privind tavanul alb. Tot ceea ce auzea din convorbirea lui telefonică era un mormăit dulce şi continuu, ce-i inducea acea stare plăcută de somnolenţă. Nu înţelegea de ce şi nu ştia cu cine vorbea mereu, aşa, târziu. Poate era un prieten apropiat sau poate o fată, iubita lui. Greg era un tip secretos, niciodată nu i-ar fi vorbit de sentimentele şi viaţa sa personală, era un mister, îl ştia de atâţia ani, dar niciodată nu-l cunoscuse cu adevărat, nimeni nu o făcea. El era ca o pasăre nocturnă, avea atâtea secrete şi ascundea atâta suferinţă. Mereu îl considerase un tip rău, dar tot ceea ce făcea avea un scop anume, unul bun.

Brusc, era linişte din nou. Vocea lui nu se mai auzea, iar uşa dormitorului ei se deschise, lăsând lumina şemineului să pătrundă în valuri. Închise ochii atunci când observă o siluetă ce înainta şi se întoarse cu spatele la sursa luminii. Paşii lui se stinseră. O privea, o analiza şi zâmbea. Îşi continuă mersul legănat şi se aşeză în patul ei, lipindu-şi corpul de al ei, apoi îşi întinse braţul care îi înconjura talia şi o trase mai aproape de trupul său. Îi simţea respiraţia fierbinte pe ceafă şi pielea caldă care se lipea de a ei. Nu avea tricou, ci doar nişte pantaloni scurţi. Unul dintre picioarele lui i le despărţi pe ale ei şi rămase acolo, încrucişat. Mâna lui cobora, atingând coapsa şi se opri. Degetele celeilalte mâini se odihneau în părul ei, mişcându-se lent. Felicia se străduia să nu trădeze faptul că nu dormea, deşi în poziţia aceea era tare greu. Era pentru prima dată când îi făcea asta, când era atât de apropiat de ea. Zâmbi în sinea ei şi se lăsă pradă somnului. În spatele ei, Greg surâse mulţumit şi îşi îngustă ochii, gândindu-se la ceea ce vorbise cu Alex despre ea.

Gustul înţepător al ginului îi aluneca pe gât şi îi brăzda limba cu săruturile lui acide. Încă un pahar şi sticla era goală. Chicoti şi se lăsă pe spate în fotoliul din faţa ferestrei. Privea oraşul neobosit şi cerul de plumb ce anunţa o noapte furtunoasă. Simţea cum jocul vântului încearcă să spargă sticla peste care sclipeau ramuri de gheaţă. Luminile colorate i se oglindeau în ochii de cristal, iar părul brunet reflecta pasiunea întunecată a razelor multicolore ce-şi executau dansul asupra corpului său, asupra pielii albe şi ale buzelor întredeschise, sângerii şi uscate. Eclipsa din privirea lui era mai rece decât seara aceea de iarnă, atât de singuratică şi obosită…

-                          La naiba cu toată lumea! Spuse şi aruncă sticla ce se sparse de geamul dur.

Cioburile se împrăştiară ca nişte fulgi tăioşi de ninsoare, ca picăturile mutilate ale unei ploi masive, iar lichidul transparent se prelingea precum o lacrimă peste tentaculele subţiri şi îngheţate. Mirosul dulce al băuturii îi mângâia nările, iar crengile continue de gin se scurgeau peste podeaua din marmură albă a sufrageriei sale. Flăcările false ale şemineului electric se spărgeau în nuanţe portocalii, iar ochii lui se închiseră, inspirând adânc aerul contaminat cu ură şi dezamăgire.