Prima dragoste...

Capitolul 9

Ajungem la el acasă . Avea un apartament mare , cu două dormitoare , o bucătărie , o sufragerie şi o baie . Mergem amândoi în bucătărie pentru o mică gustare , apoi ne întoarcem la televizorul mare din sufragerie . Cristian dă drumul la un film de groază . Stăm ce stăm până când începe .

- Cam plictisitor.. . casc eu .
- Stai , că nu a început.. Încă..!

După câteva minute de plictiseală apare şi fantoma . La început mă îngrozeşte puţin , dar îmi revin şi intru din nou în starea mea de plictiseală .

După câteva ore .

E aproape seară şi filmul nu s-a terminat . Atunci mă uit la Cristian şi îl văd foarte atent la ce ziceau ăia acolo , mai ales la părţile ieşite puţin din comun . Cum ar fi asta de acum . Cristian părea excitat , îşi muşca buza de jos şi strângea pătura de pe pat în pumn . Îşi aruncă o privire la mine . Se uită insistent . Vine aproape de mine şi îşi trece o mână în spatele meu . Se uită fix în ochii mei şi mă sărută scurt pe buze . Cei de la televizor păreau disperaţi după dragoste , la fel şi Cristian . Mă sărută din nou , dar de data asta mai profund şi mai lung . Limba lui îmi cerceta fiecare colţişor din gură , coborâse din ce în ce mai jos , pe obraz , pe gât , apoi pe umăr . Insista şi mai mult . Mai avea puţin să îmi dea bluza jos . Era plăcut . Dar urma să se întâmple ceva mai rău dacă nu mă opream . Țin la virginitatea mea chiar dacă am zis că aş face orice pentru el . Însă , m-am răzgândit . Mâinile lui coborau din ce în ce mai jos , până la pantaloni , unde încearca să îşi bage una din mâini în pantalonii mei cu grabă .

- Nu , Seba !! zic eu .
- Seba ?!
- Pardon , Cristian . zic eu .
- Mda...te gândeşti la el !

Îşi ia furios mâinile de pe mine şi se distanţează .

Trec vreo 15 minute de când nu ne vorbim .

  - Mai eşti supărat ? rup liniştea .
  - Nu , dar dacă vrei să pleci , pleacă !
- Adica mă dai afară , nu ?
- Nu , dar ţi-am zis , poţi pleca . zice el .
- Bine , asta am să fac !

Îmi iau geanta şi plec supărată acasă . Nu îmi vine să cred , aproape că mă dezbracase şi tot el e ăla supărat . Mai bine că am plecat de acolo , dar e rău acum că nu are cine să mă însoţească pe străzile întunecate dintre blocuri . Deja era întuneric beznă pe stradă . Se vedeau doar câteva lumini şi nişte tipi pe o bancă . Păreau beţi . Trec pe lângă ei cu nepăsare sperând să nu mă observe , când unu' din ei fluieră după mine . Nu întorc capul şi îmi văd de drum . Mă uit puțin peste umăr și văd cum încearcă să mă prindă din urmă aşa că , grăbesc pasul . Vine unu , apoi şi restul . Eram înconjurată nu mai de handicapaţi . Grozav , am scăpat de unul acum au apărut şi ăştia... Oare ce mă fac ?

- Măi , măi ce avem noi aici ? zice unul din ei apucându-mă de mână şi trântindu-mă cu spatele de un perete .
- Lasă-mă în pace împuţitule !!
- O eşti rea ! Îmi place ! zice el sărutându-mă pe gât .
- Nu... Nu....te rog...nu-mi face asta... Te rog.. . încep să plâng când deja nu mai pot face nimic .
- Acum nu mai eşti tare în gură .
- Te rog...nu-ţi bate joc..te rog..ai milă. ..te rog . mă zbat în strânsoarea lui .