Prima dragoste...

Capitolul 26

        O grămadă de sentimente mă cuprind , voiam să-l iau în brațe și să-i zic '' tată " , dar parcă nu-mi venea să cred . Totul era foarte ciudat .   

        - N-ai cum să fi tatăl meu .
        - Ba da scumpo , sunt tatăl tău .
        - Nu cred.. . zic eu ieșind din salon cu lacrimi în ochi .

       Mă îndreptam către baie sau așa credeam că fac . Nu-mi vine să cred ! Totul e atât de ciudat , mai întâi faza cu '' visul " din comă , acum realitatea în care e tata . Nici nu cred că e tatăl meu . Nici nu mai știu de când nu l-am mai văzut . Sunt ani buni.. . Ani buni.. . Nu arăta așa când l-am văzut ultima dată sau...sau arăta , dar nu-mi mai aduc aminte.. . Ce viață am , ce noroc pe capu' meu . spun în gând , apoi îmi dau o palmă peste frunte .
       În sfârșit , dau de o încăpere ce arăta ca o baie sau poate chiar era baia . Eram foarte amețită și bulversată . Intru în ea și mă așez în fața oglinzii . Aveam fața roșie . Dau drumul la apă și mă clătesc cu apă rece pe ochi . După ce termin , două brațe mă cuprind de talie . Mă întorc brusc și-l văd pe Seba .

        - Ce-i cu tine aici ?! întreb speriată .
        - Te-am văzut venind aici și m-am gândit că poate ai nevoie de ceva .
        - Nu , n-am nevoie de nimic..      
        - Bine , atunci pot să plec , nu ? spune el cu un zâmbet ștrengar .
        - Da , poți ! zic eu gândindu-mă încă o dată la ce-i zisesem . De fapt nu , nu ! Mai stai ! spun trâgându-l de mână înapoi .

        Atunci el se apropie de mine . Chiar foarte mult .

        - Seba.. . zic eu cu glas cald , împingându-l în spate spate .
        - Voiam să-mi fac părul , dar mi-ai ocupat oglinda . zâmbește el .
        - Pff.. da , asta era..
        - Și.. ce s-a întâmplat ? De ce ai ieșit așa brusc din salon ?
        - Păi , a venit tata..
        - Serios ?
        - Da , dar nu-mi vine să cred că e el , adică după atâția ani să apară așa din senin.. . Oare dacă nu aș fi intrat în comă ar mai fi venit ? Nu cred ! Trebuia să mi se întâmple ceva rău ca să-și facă apariția .
        - Hei Sam ! Nu gândi așa , zi " mersi " că a venit acum când aveai cea mai mare nevoie de el . Față de alte persoane , el a făcut un efort , poate prea târziu , dar măcar a venit și după atâta timp .
        - Da, dar nu de el aveam nevoie.. . zic eu aplecând capul .
        - A da , Cristian . Mă mir că n-a venit , până la urmă ești iubita lui .
        - Nu mă gândeam la el , până acum și acum că o spui chiar mă mir și eu . Oricum , mă gândeam la altă persoană .
        - Serios ? La cine ? zâmbește el .
        - Nu contează . Nu are rost să-ți zic .
        - Cum vrei , dar tot o să aflu mai târziu.. Haaai , ia-mă în brațe , știuu că-ți place !
        - Cee.. ? Nu-i adevărat . spun eu făcută roșie la față . Dar... dacă tot te-ai oferit , de ce să pierd asta ? zâmbesc cald .

        Îl iau în brațe cu atâta căldură , atâta iubire , atât de dulce.. of.. . Pentru câteva secunde ne slăbim îmbrățișarea . Ridic capul sus și mă uit la el . Observ că nu e bine , că o lacrimă încearcă să-și facă apariția pe obrazul lui . Îi iau fața într-o palmă și o îndrept spre mine .

       - Seba , ești bine ?
       - Da , sunt bine , nu te îngrijora..

       Se uita fix în ochii mei și dintr-o dată își coboară privirea către buzele mele , apoi o ridică din nou la ochi . Ne apropiam din ce în ce mai mult unu' de altu' . Burta începea să mă gâdile , inima începea să-mi bată din ce în ce mai tare . Buzele noastre erau la câțiva centimetri distanță unele de altele . Eram pe cale să ne sărutăm , până când a intrat o asistentă peste noi și a stricat momentul . A naiba asistentă , nu putea să se țină și ea un minut ? Atunci Seba se distanțează și se comportă de parcă nu urma să se întâmple nimic .

       - Seba ?
       - Da ?
       - Ce a fost.. ce urma să se.. noi doi.. ne-am apropiat..
       - Da , nu știu ce s-a întâmplat.. Poate ar fi mai bine să nu mai vorbim despre asta .
       - Ok.. . zic eu aplecând capul .

      Mai arunc o dată o privire la el și ies din baie . Mă îndrept către salon cu pași repezi , când apare Ada țipând ca o disperată .

      - Sam , Sam.. ! Am o veste , de fapt avem o veste , doar că pe Stefăny am pierdut-o la standul cu mâncare din fața spitalului . În fine , Seba nu are prietenă , nu a avut deloc . țipă ea .
      - Stai , ce ? Și vorbește mai încet să nu ne audă lumea . Cum nu are dacă el vorbea mereu la telefon și.. și mai e pata de ruj..
      - Hei , ce sunt eu aici ? Dedectiv ? Cu toate că ar trebui să mă fac.. . Nu era nicio fată la telefon , făcea asta doar ca să te facă geloasă și pata de ruj , nu e ruj , ci doar o pată de altceva . Ceva ce nu-mi aduc aminte acum . Nu contează acum asta . Seba nu are prietenă !! zice ea sărind în sus de bucurie și eu o dată cu ea .
       - Stai , stai .. E Seba prin preajmă..
       - Seba nu are prie.. Ce ?
       - Taci ! Se uita la noi.. . zic eu zâmbind și făcându-i cu mâna .
       - Am pierdut ceva ? zice Stefăny în spatele nostru cu un Hamburger în mână .
       - Nu , nimic . râde Ada .
       - Ok fetelor ! Vă mulțumesc mult , mult , de tot . Vă iubesc enorm ! spun , apoi le strâng în brațe .
       - Și noi te iubim , acum plecăm , chiar vreau să văd ce a mâncat Stefăny de s-a făcut cât o vacă .
       - Bine.. 

       După ce pleacă , Seba se apropie de mine cu un zâmbet larg . Parcă știa ce se întâmplase mai devreme , dar nu-i de mirare mai ales la cât a țipat Ada .