Prima dragoste...

Capitolul 42

În sfârşit ajung şi eu în clasă . Mă aşez în banca mea lângă Brick gata să încep ora . Dacă trec de ziua de azi totul o sa fie bine şi mâine la fel . Cel puţin aşa sper .
Îmi scot cărţile pe bancă , când sunt întreruptă de o colegă , de aceea fată pe nume Cleo .

- Hei colega ! zice ea amuzată .
- Ce ţi se pare aşa amuzant ? mă încrunt eu .

Se uită la mine , apoi îşi dă ochi peste cap .

- Fetelor , se pare că Sam , după ce că a avut parte de sex , tot ea e tare în gură . începe ea să râdă . Băi fetiţo , vezi cum te învârţi pe aici ca poate îţi dezvirginez gura cu pumnul meu .
- O nu , ce să zic ?! Ai aflat şi tu marea poveste si acum te lauzi că şti ceva despre mine sau cum vine asta ? Măcar eu nu sunt curvă ca tine , nu mai sunt eu virgină , dar nici ca tine nu sunt... ia hai...

Nici nu apuc să mai continui că intră proful de istorie în clasă .

- Ce-i cu gălăgia asta ? ţipă el la noi două .

Ne aşezăm amândouă în bancă .

- Nu v-am spus să va aşezaţi jos , vreau explicaţi , urgent ! ţipă la noi .

Atunci Cleo se ridică în picioare şi începe să povestească toată treaba , însă cu totul şi cu totul diferită . Mă ruşinez în faţa profesorului . Îi spune să se aşeze şi se uită la mine .

- Sam , ieşi afară ! îmi spune autoritar .

Aşa şi fac . Încep să plâng atât de tare , încât nu mă pot opri . Mă îndrept spre baie . Mă spăl pe faţă şi mă uit în oglindă . Nu-mi vine să cred . Ce om ! Ce fată ! Cum să-i spui unui profesor aşa ceva , cum ?! Acum toată şcoala ştie ce s-a întâmplat . Of doamne ! Îmi vine să mă sinucid .

- Sam ?! aud o voce de băiat .

Era Brick .

- Da.. încerc eu să-mi ascund faţa de el .
- E adevărat ?!
- D-da... încerc eu să vorbesc printre suspine .
- Cum ?! Şi încearcă să te calmezi..

Mă aşez pe jos cu picioarele strânse la piept şi cu capul pe genunchi . Se apropie de mine .

- Uite , Sam , n-am să râd de tine , nu am să fac nimic . Vreau doar să ştiu . Cum s-a întâmplat ? Şi de ce ai acceptat ?
- Brick , n-am acceptat nimic , am fost violată de Cristian . Vinerea trecută , am fost cu fetele să-i cumpăr cadou lui Sebastian pentru că era ziua lui şi....

După scurt timp , termin de povestit şi încep să plâng din nou .

- Sam , n-am ştiut , dar trebuia să îi spui asta profului sau clasei , toată lumea te vorbeşte . Şi vorbesc prost . Sunt lucruri neadevărate .
- Tu.. tu de ce mă crezi ?
- De ce n-aş face-o ? se uită el mirat la mine .
- Îţi mulţu...
- Şhtt ! Nu mai spune nimic . îmi pune el un deget peste buze . Dă-mi mâna !

Mă uit de jos la el , apoi la mâna lui întinsă spre mine . O apuc şi mă saltă sus .
Ieşim amândoi din baie . Amândoi luaţi de mână .
Mergeam pe holul şcoli . Toţi se uitau la noi ca la maşine străine .

- Voi doi sunteţi împreună ? întreabă o fată de pe hol .

Ridic capul brusc şi mă uit la ea .

- Nu suntem împreună... zic eu şi îi dau drumul lui Brick de la mână .

Şiroaie de lacrimi îşi fac prezenţa pe faţa mea . Fug către clasa , îmi iau ghiozdanul rapid şi ies din şcoală . În spatele meu erau grupuri de fete ce păreau că râd de mine .

- Pff.. uitaţi-o şi pe aia ! zice o fată ce-mi părea foarte cunoscută .

Îmi văd de drumul meu . Dau să ies din şcoală , dar dau nas în nas cu Seba .

- Hei Sam , de ce plângi ?
- Nu pot să vorbesc , lasă-mă.. zic eu şi o iau la fugă către casă .

După un sfert de oră ajung . Intru în cameră . Îmi arunc ghiozdanul pe unde apuc , apoi un plâns puternic mă inundă . Mă aşez în pat cu picioarele strânse la piept şi cu capul pe genunchi . Ce am făcut să merit asta ?! Atâta batjocoră . Îmi vine să mă omor . Cum de a aflat şcoala ?! Cum ?! Mai mult ca sigur Cristian e de vină pentru asta .
Un ciocănit se aude venind din spre uşă .

- Sam ?! Sunt eu , mama ta . Vezi că intru .

Nu apuc să-i zic nimic din cauza suspinelor . Deschide uşa şi intră peste mine .

- Off.. scumpo ! vine ea în paşi repezi spre mine .

Mă ia în braţe şi mă strânge cât să-i simt căldura ei de mamă .

- De ce.. de ce mi se... întâmplă mie toate astea.. ? Ce am...ce am făcut ca să primesc asta..? încerc eu să vorbesc printre suspine .
- Scumpo , calmează-te.. îţi faci rău , nu mai plânge . Asta e.. s-a întâmplat acum .

Ies din îmbrăţişarea ei şi mă uit la ea .

- Te iubesc mami ! Nu vreau să mai trec prin asta .
- Ştiu scumpo.. hai jos în bucătărie.. să-ţi fac ceva de mâncare şi să-mi spui ce s-a întâmplat azi..
- Dar nu vreau să mănânc .
- Trebuie , hai.. dă-mi mâna Sam !

Mă uit la faţa ei roşie , la ochii ei înlăcrimaţi care sufereau pentru mine . Îmi întind mâna către ea şi mă ridic în picioare .
Intrăm în bucătarie . Mă aşez pe scaun .

- Îţi fac ceva de mâncare.. ?
- Nu mamă , nu îmi e foame . zic eu ţinându-mă de burtă .

Mama se uită la mine şi schiţează un mic zâmbet .

- Hmm.. eu tot îţi fac de mâncare .

Stau câteva minute fără să spun ceva .

- Sam , vino să îţi iei farfuria cu mâncare de aici ca să pun şi restul mesei pentru sora ta şi tatăl tău .

Mă ridic de pe scaun şi mă îndrept spre ea . Apuc farfuria în mână şi mă întorc către masă . Nici nu apuc să pun farfurie jos că mă ia o ameţeală îngrozitoare . Toată casa se învârtea cu mine .

- Sam , Sam !! strigă mama la mine .

Scap farfuria pe jos şi mă prabuşesc pe podeaua rece . Totul era negru în faţa ochilor mei..