Prima dragoste...

Capitolul 39

- Baiatul e inconstient .
- Poftim ?! zic eu speriata .
- Nu stim sigur cum ajuns .

Cum doamne sa fie inconstient ???? Nu s-a lovit , nu a facut nimic . Doamne, cum a ajuns aici ? Nu stiam ca atat plans il aduce pana in starea asta. Chiar imi pare rau . Daca as putea sa ma intorc in timp , sa nu se ajunga aici . Of.. !
Intru in salon unde e el intins pe pat . Ma uit la fata lui ce pare inca trista . Ridic mana sus , dar o las jos brusc . Nu pot sa.. sa-l ating ! Ma simt murdara , ma simt vinovata . Cum am putut face asta ? Am fost violata si nu m-a crezut pe mine , ci pe Cristian . Îl iubesc , chiar îl iubesc !
Ies din salon in fuga si cu lacrimi in ochi . Dau sa ies din spital cand cineva ma prinde de mana . Ma intorc si il vad pe Sebastian . Cum e posi.. ?

- De ce fugi ? intreaba el .
- Nu fug..
- Şhht , intoarce-te , am nevoie de tine..
- Poftim ?!

Clipesc de cateva ori si realizez ca vorbeam de una singura . Ma uit in jur si nici urma de Seba . Oare mi-am imaginat ? Parea foarte real , trebuie sa ma intorc .
Intru inapoi . Ma apropii de salonul in care e el . Nu intru , doar stau si il privesc cu lacrimi in ochi pe geamul usii . E atat de bun , atat de perfect , iar eu.. eu sunt aici . N-am curajul sa ma apropii , sa-l ating , sa-i vorbesc .

- Domnisoara ?! aud o voce din spate .
- Da ?! zic eu si ma intorc brusc .
- Parinti dumneavoastra au venit sa va ia acasa , va asteapta la iesire .
- Cum au dat de mine ?
- Va rog , duceti-va !

Mai arunc o privire pe geam . Imi pare rau ! Aplec capul lasand drum liber lacrimilor .
Ma apropii de iesire cand ii vad pe ai mei stand pe scaun . Se ridica rapid cand ma vad . O vad pe mama apropiindu-se de mine . Cad brusc in genunchi la picioarele ei .

- Mami , imi pare rau ! Iarta-ma ! zic eu plangand in hohote .
- Sam , Sam ridica-te , te rog mami , zi-mi ce s-a intamplat . Nu mai plange , ca voi incepe si eu .
- Am-m.. am..am fost violata ! zic eu cu un plans si mai puternic .

La auzul acestor cuvinte incep si ei sa planga o data cu mine . Ma cuprind in brate si ma strang cu toata puterea . Nu credeam ca o sa-i mai vad vreodata . In momentul acesta , simt atata caldura din partea amandurora . Atata iubire..

- Hai acasa , hai sa te speli si sa ne asiguram ca nu se va intampla ceva in corpul tau . zice tata ingrijorat .
- Nu ! Nu merg , nu voi pleca , nu vreau , trebuie sa raman aici , langa Sebastian , are nevoie de mine . El m-a gasit .
- Adica el e in spital ? Pe patul de spital ?

Dau din cap in semn de "da" .

- Cum a ajuns ?
- E o poveste lunga , foarte lunga.. imi pare rau , eu nu ma intorc . O sa stau aici , cu el .

Se uita unu' la altul si ofteaza .

- O sa ma duc acasa , o sa-ti iau ceva de schimb . zice mama . Ramai aici cu tatal tau .

Imi sterg lacrimile , apoi o iau in brate .

- Iti multumesc , mami ! spun eu in scobitura gatului ei .

La cateva minute , pleaca in drum spre casa . Raman aici cu tatal meu . Cat o sa mai dureze chestia asta ? Cat ?
- Tata , mă-mă.. mă duc in salon .

Se uita la mine schitand un zambet .

- Du-te scumpo !