Prima dragoste...

Capitolul 21

- Ce ai ? zic eu .
- De unde vi ?
- Ăă..
- De ce ai plecat ?
- Of , doamne Seba , o spui de parcă n-ai şti cât de încăpăţânată sunt . spun cu glas tremurat .
- Ştiu , dar te-am rugat frumos !
- Bine , iartă-mă.. . Nu mai fac ! zâmbesc eu .
- Bine , te iert ! Doar de data asta . spune el serios .

Mă uit în ochii lui mari albaştri şi văd cum o lacrimă îşi face prezenţa pe obrazul lui .

- Hei , Seba , ce-i cu tine ? Ai păţit ceva ?
- Nu , nimic..! spune el schiţând un zâmbet .

Îşi şterge lacrima şi se apropie de mine . Se uită adânc în ochii mei , apoi mă strânge în braţe . Ştiu că e ceva cu el , sunt sigură ! Seba e mult mai puternic de atât . Of , fir-ar !

- Seba , te rog , spune-mi , ce ai ?
- N-am nimic , doar că mă simt vinovat . apleacă el capul .
- N-ai de ce.. . Tu nu ai făcut nimic.. . Plus că am aflat că nu tu m-ai împins , ci tu ai fost împins şi ai dat în mine .
- Stai ce ? De unde ştii ? spune el mirat .
- Păi am fost... [...]

După ce termin de povestit , Seba începe să zâmbească . Se uită din nou la mine , în ochii mei . Tristeţea de pe chipul său dispare şi apare un zâmbet larg şi sincer . E un băiat bun , nu ar face rău nici unei musculiţe şi vorbesc serios , chiar nu i-ar face rău unei musculiţe . Ştiu asta de când a fost la mine . Ne-a bâzâit o muscă şi am vrut s-o omor , dar el m-a oprit , a luat-o în mână şi i-a dat drumul afară . Ştiu că asta nu prea contează . Sincer , îmi dă fiori băiatul ăsta , de asta îl iubesc atât de mult . Stai , ce ? Am zis că îl iubesc ?De fapt da , dar ca prieten . Of , fir-ar se vede că m-am lovit la cap . Ohh doamne , eu peste câteva zile dau examenul , nu e de mirare că exact cu câteva zile înainte de examen eu sunt la spital când toţi stau acasă şi învaţă , totuși trebuie să aflu cât mai repede cine e de vină pentru cele întâmplate zilele astea . Gata ! Nu mai stau în spital , mă duc acasă . Că tot a venit vorba de casă , soră-mea şi maică-mea nu ştiu că sunt aici ? Trebuie să-l întreb pe Seba . Deşi ştiu deja răspunsul...

- Ăă.. Seba , mama ştie că sunt aici ? întreb eu curioasă .
- Da , a venit la tine de dimineaţă . Am uitat să-ți zic .
- Ok.. . Deci se pare că s-a interesat de mine... .În fine , mă bucur că măcar şi-a dat silinţa . Hai acasă . spun eu .
- Ce ? Tu eşti nebună ? Nici nu ţi-ai revenit în totalitate şi tu vrei acasă ?
- Da , sunt nebună şi vreau acasă , vreau să aflu cât mai repede cine a fost făptaşul .
- Nu , nu mergem ! Stăm până îţi recapeţi puterea . zice el serios .
- Ba nu , sunt deja puternică sau ce ai zis tu acolo cu puterile...te rooooogggg... hai acasă ! Te log flumos ! spun eu cu o faţă de bebeluş . Ştiu că nu-mi poate rezista .
- Nu , mai stăm ! spune el .
- La naiba ! Hai acasă !
- Nu , mai stăm , măcar o noapte , hai că nu mori dacă mai stai aici . zice el .
- Bine , doar noaptea asta , ok ? Şi mâine ne întoarcem .
- Ok .

Of , ştiam că nu o să-mi meargă faza cu bebeluşul . La Cristian a mers întotdeauna . În fine , mai rezist o noapte . Doar că aşa vreau eu , nu că spune el . Oricum , asta nu înseamnă că o să şi stau cuminte la noapte .

Se lasă noaptea . Și se pare că Seba a rămas cu mine . Of , băiatul ăsta nu mă lasă să fac nimic . Nici la baie nu mă lasă să mă duc singură . Trebuie să vină el neapărat cu mine , că cine ştie , poate mă bag în WC şi trag apa după mine , cu toate că ar fi o idee bună să scap de aici . În fine . Trebuie să mă pun la treabă .
Seba iese din salon după un scaun , însă se întoarce înapoi în câteva secunde . Îşi pune scaunul lângă patul meu şi se duce să stingă becul .

- Noapte bună ! zice el şi mă sărută pe frunte .
- Noapte bună ! răspund eu bâlbâit .

Trec câteva minute şi Seba adoarme instantaneu pe marginea patului . Mă ridic din pat îndreptându-mă spre uşă .