Prima dragoste...

Capitolul 15

    A doua zi .

     Mă trezesc a doua zi de dimineaţă . M-aş duce la şcoală , dar sunt foarte obosită . Oricum , dacă rămân acasă trebuie să învăţ pentru examen . Mai am doar o săptămână . Îmi iau ceva de mâncare şi mă îndrept spre cameră , când o aud pe mama .

    - Sam , trezeşte-te , întârzii ! strigă ea din camera de alături .
    - Mamă , nu mă duc azi la şcoală , sunt mult prea obosită .
    - Cum nu ? Te duci acum !
    - Nu mă duc ! Stau acasă .
    - Nu stau să mă rog de tine , să îţi iei lecţiile .
    - Binee..

   Nici nu apuc să mă aşez în pat , că bate cineva la uşă .

    - Probabil o fi Seba .
    - Cine te caută dragă la ora asta ? întreabă soră-mea .
    - Vezi-ți de viaţa ta .

    Deschid uşa . Era Seba , îmbrăcat într-un tricou transparent şi nişte blugi scurţi şi rupţi .

   - Hei ! zice el zâmbind cu toată gura .
   - Hei , scuze , dar azi nu mă duc la şcoală . Sunt mult prea obosită şi trebuie să învăţ pentru examen .
    - Okay , dacă ai nevoie de ajutor la învăţat , te ajut eu cu ce ştiu .
   - Păi aş cam avea nevoie la română , că la matematică mă descurc destul de bine .
   - Te ajut eu , nu mă mai duc la ore şi te ajut .
   - Nu , mai bine du-te şi ne vedem după ore .
   - Lasă că te ajut acum , dacă nu te deranjez . zice el.
   - Okay , intră . Eu trebuie să iau ceva , revin imediat .
   - Bine .

   Merg către camera mamei mele . Deschid uşor uşa şi o văd cum stă întinsă pe tot patul în întuneric .

   - Mamă , a venit un coleg la mine , pot să-l iau şi să învăţăm împreună la română ?
   - Ia-l , dar după să mi-l prezinţi .
   - Bineee.. . spun eu entuziasmată .

    Mă întorc înapoi la Seba , apoi mergem în camera mea . Îmi iau cărţile de română şi le întind pe tot patul şi pe tot covorul . Mă întind pe burtă , iar Seba se uită la mine cu o faţă veselă .

    - Ce e ? întreb eu .
    - Ce să fie ? Nimic .

   Se pune şi el lângă mine . Îmi ia cartea de română în mâini . Începe să citească şi să-mi pună întrebări .

    După un timp de învăţat , Seba răsfoieşte cartea arucându-şi privirea din când în când la mine . Nu ştiu de ce , dar de câte ori se uită la mine cu ochii aceia albaştrii mă intimidez şi mă pierd . Îmi vine să mă uit mereu în ochii lui şi... să îl sărut .
Cu el aici am învăţat foarte multe , nu prea credeam că o să fie aşa . Mă aşteptam să mă distragă , dar nu , din contră m-a ajutat foarte mult . E un prieten minunat .