Prima dragoste...

Capitolul 48

Ies din cameră cu lacrimi în ochi , îmi iau geaca , apoi ies grăbită din casă. Scot telefonul din buzunar şi îi dau mesaj mamei spunându-i că o să mă găsească la maşină. Nu pot să cred.. cum ?! De ce ?! A zis că mă iubeşte şi el asta îmi face ?! Vorbeşte cu târfa de m-a făcut curvă doar pentru că am fost violată ?!.. De ce mi se întâmplă mie toate astea.. ?! Nu mă aşteptam ca Seba să îmi facă aşa ceva.. Îl iubesc şi el.. îhh.. nu mai suport !

Îmi pun mâinile în cap, apoi mă las încet pe uşa maşini plângând în hohote.

Idioato , nu mai plânge ! Nu te distruge ! Ai destule pe cap ! spune vocea din capul meu.

Cu şiroaie de lacrimi stau rezemată de maşină , aşteptând ca mama să vină şi să mă ducă la spital ca să pot scăpa o dată de copilul ăsta. Apoi să încerc să îmi revin , să îmi iau viaţa de la capăt şi să mă pun cât de cât pe picioare.

Stau de ceva vreme lângă maşină pe jos îngândurată , când cineva mă apucă de braţ şi mă trezeşte din " visul meu " .

- Sam !
- Ce vrei ?! răspund pe un ton aspru când îmi dau seama cine e .
- Uită-te la mine şi lasă-mă să îţi explic !
- Nu ! spun autoritară.

Nu mă pot uita în ochii lui.. acei ochi albaş.. Nu ! Nu şi acum ! Off.. Ştiu că dacă o să mă uit o să plâng şi o să-i cad în braţe din nou. Nu-i pot face faţă.. pentru.. pentru că îl iubesc , chiar dacă urăsc asta.
Nu idioato ! Nu urăşti asta.. spune vocea din capul meu.

- Sam ! Cu tine vorbesc ! Ascultă-mă şi uită-te la mine !

Trag brusc mâna din mâna lui şi încep să o iau la fugă.

- Sam stai ! mă prinde el după ce apuc să alerg câţiva paşi .

Mă întoarce cu faţa la el şi mă ţine strâns în braţe . Încerc să scap din strânsoarea lui , însă degeaba .

- Dă-mi drumul Sebastian ! Vreau să plec ! zic şi încep să dau cu pumnii în pieptul lui .
- Dă-i cât vrei în mine , merit asta ! Chiar nu îmi pasă că doare , nu îţi dau drumul ! Te rog , Sam ! Iartă-mă.. îmi pare foarte rău .
- Dă-mi drumul am zis.. Te urăsc ! Vreau să plec departe de aici.. Ai zis că mă iubeş... nici nu mai apuc să zic ceva şi mă prinde într-un sărut apăsat .

Simt cum mă topesc , îmi scad puterile şi mă las condusă de el.. Slăbeşte strânsoarea , apoi îmi pun braţele după capul lui . Ce idioatăăă suunnt !..
Nu eşti idioată . Tu nu vezi ?! Îi pare rău.. nu te mai opune că şi ţie îţi place .
Braţele lui puternice îmi înconjurau talia , pieptul meu era lipit de al lui , iar buzele noastre erau unite într-un sărut lung şi umed . Mă simţeam de parcă eram în al 9-lea cer . Rupe sărutul , apoi se uită la mine . Îmi apleacă capul şi mă sărută pe frunte .

- Te iubesc ! Te rog să nu mai spui că o să pleci.. Nu o să te las.. spune el şi mă sărută scurt pe buze . Dă-mi mâna !

Îşi ridică palma în aer , apoi aşteaptă să îmi pun mâna peste a lui . Mă uit la el cu lacrimi în ochi . Fac un pas în spate speriată .

- Nu.. nu o face.. . spune Seba .

Voiam să plec din locul acela , însă ochii lui mari , albaştri se uitau fix la mine . Îşi apleacă capul în jos şi trage de nas .

- Seba.. tu..t-tu.. plângi ?
- Nu..
- Ba da..

Se rezemă de un perete , îşi dă capul pe spate , apoi se lasă în jos până atinge pământul cu fundul şi începe să tragă de nas . Fug spre el şi pun mâna pe braţul lui .

- Seba.. tu chiar plângi ?
- Nu.. ţi se pare . spune el şi îşi apleacă capul în jos .
- Uită-te la mine.. . spun eu şi îi ridic faţa cu două degete .
- Nu ! îmi dă el peste mână .
- De ce ? Ştiu că plângi , dar vreau să ştiu de ce.. Ce e cu tine ?
- Îmi pare rău.. Pentru.. pentru tot..
- Las-o aşa . Te-am iertat ! Şi asta pentru că te iubesc .
- Şi eu te iubesc !

Mă apropii de el să-l sărut , când sunt întreruptă de telefon .

- Fir-ar ! E mama ,trebuie să plec..
- Vin cu tine . De fapt cu voi .

Nu spun nimic şi îl ajut să se ridice . Mă ia de mână , apoi mergem către maşina mamei .

Mereu am zis că renunţ la tot , că nu o să mă mai întorc la nimeni şi nimic . Am ajuns rău.. şi asta datorită unui băiat care cândva îl iubeam mult . De fapt nu ştiu dacă chiar îl iubeam , că altfel , azi eram cu el . Eram amândoi , dar nu puşi în situaţia asta . Păcat.. păcat că doar eu aveam sentimente pentru el.. Era diferit dacă erau sentimente din partea amândurora . Şi-a bătut joc . Dar din toată povestea asta aiurită , am văzut pentru cine se merită să lupt şi pentru cine nu . Mă bucur că l-am întâlnit pe Seba . Sincer , poate par rea , dar toată faza de mai devreme cu el şi cu plânsul meu , a fost mai de grabă un teatru . Am vrut să văd cât de mult ţine la mine . N-aş putea renunţa la un asemenea băiat . Nimeni nu-i ca el . Îl iubesc , enorm chiar . Poate a greşit faţă de mine , dar nu toţi ar accepta ca o prietena lui să aibă copil cu altul.. deşi are doar 15 ani . Băiatului acestuia îi datorez viaţa . Nu îmi permit să-l pierd.. Nu după tot ce a făcut pentru mine . Sunt sigură că mă iubeşte . Poate mai mult decât o fac eu , altfel , nu mai era cu mine de mână după tot ce s-a întâmplat . Altora poate le era ruşine , dar lui nu îi e . Ba chiar se mândreşte că suntem împreună . Şi eu mă mândresc . Dar eu am de ce.. el.. mhm.. În fine..

După un sfert de oră ajungem la spital .

- Eşti gata ? întreabă mama .
- Cred.. oftez eu .
- Sam , orice ar fi , eu sunt lângă tine ! Aşa că nu te teme şi.. du-te.. Eşti prea mică.. spune Seba cu o voce caldă .

Nu mai zic nimic , apoi îl strâng tare în braţe .
Deschid uşa cabinetului şi intru..
Hai Sam , ce poate fi aşa de greu ?! Off.. Nu îmi e de copil , cât îmi e că un doctor mă va vedea goală . Nu chiar goală.. dar ceva tot va vedea .
Mă aşez pe pat şi aştept să intre doctorul pe uşă .
Aştept de vreo 5 minute când cineva apasă pe clanţa uşii şi intră .

- Samantha Soviany ?!
- Da.. răsuflu uşurată când văd că este o doctoră .

Măcar e femeie . spune vocea din capul meu .

- Întinde-te..

Hei cititori ! :))) Vă mulţumesc mult pentru vizualizări , voturi şi comentarii . :)) Îmi pare rău că nu mai postez aşa des şi că nu mă ţin de cuvânt :/ . De data asta încerc să postez câte un capitol la 2-3 zile . Şi cât mai lungi . O seară faină tuturor , vă pup :*