Prima dragoste...

Capitolul 45

Au trecut câteva ore de când am fugit și deja cred că nu e tocmai o idee bună ceea ce am făcut . Seara venise și întunericul se lăsa încet , încet . Off.. e frig și sunt singură . A fost o idee proastă să fug . Nu am rezolvat absolut nimic cu asta . Vezi toanto ?! Vezi că ești proastă și nu îți asculți vocea interioară !? Nu poți să te descurci de una singură . Copilul ăla va crește în tine . Dă-l afară acum cât mai poți , altfel vei fi nevoită să îl crești de la 15 ani . Du-te... și vocea din capul meu se oprește când se aude un foșnet prin zonă .
Inima începuse să îmi bată foarte repede . Ai dat de dracu Sam !
Foșnetul se auzea din ce în ce mai tare și mai aproape de mine . Încerc să fac un pas în spate , dar calc pe o creangă , iar foșnetul se oprește brusc . Încep s-o iau la fugă spre ieșirea din parc , însă nu fug mult și mă împiedic de ceva și aterizez pe burtă . Dau să mă ridic , dar sunt prinsă de braț și întoarsă cu fața în sus . Nu se vedea nimic , iar cel ce era deasupra mea mirosea a alcool . Nu din nou !
Mâinile îmi sunt puse deasupra capului , iar hainele îmi sunt rupte cu brutalitate .

- Frumoaso , să ma vi pe aici că te aștept ! râde el .
- Lasă-mă jegosule.. zic eu și dintr-o dată intră în mine cu brutalitate .
- Mm.. taci zâna mea , te doare doar la început .

Gem de durere și îmi pierd ușor puterile . Închid ochii , apoi aștept să termine .
Nu trec nici 5 minute că se ridică brusc de pe mine . Nu deschid ochii , dar un alt foșnet își face simțită prezența .

- Ce i-ai făcut nenorocitule ?! se aude o voce de băiat ce îmi părea cunoscută . Era Sebastian .

Rămân pe jos întinsă secată de puteri și aștept să se termine totul...
O palmă caldă mă atinge de braț și mă ridică în sus .

- Sam ?! Sam ?! Te rog.. spune ceva..

Eram atât de speriată de tot încât nu mai aveam puterea de a spune ceva . Un plâns puternic mă apucă și îl îmbrățișez pe Seba . Îmi răspunde la îmbrățișare , apoi îmi cuprinde fața în palme și mă sărută pe frunte .

- Nu mai plânge Sam , sunt aici ! O să fie bine.. Îți promit ! Te rog , calmează-te.. zice el și mă ia din nou în brațe .
Aww.. doamne.. chiar și acum e atât de dulce . Păcat că nu pot să fiu sinceră cu el și să îi pot spune ce am . Îmi întrerup gândurile , apoi dau să fug .

- Ne , ne , ne ! Tu nu mai pleci de aici . Nu te mai las Sam . Nu mai ! Uite ce ți s-a întâmplat . Te rog spune-mi că nu a apucat să îți facă ceva .

Aplec capul și nu îi răspund .

- La dracu... ! Hai acasă ! spune el autoritar .

Îmi dă geaca lui și mă duce acasă încercând să mai scoată ceva de la mine . Însă , după toată chestia asta , nu cred că o să mai fiu în stare de ceva . Nu o să mai vorbesc..

Hey , bună tuturor ! :)) Sper că vă place cartea mea . Și sper că nu v-ați supărat pentru întârzieri . În ultima vreme nu prea mai pot posta atât de mult . Dar o să încerc să postez mai des și mai lungi capitolele . Vă mulțumesc mult pentru voturi și comentarii . Vă pup :*