Febril în iulie (boy x boy)

ღ Capitolul 7 ღ

Uitasem de faptul că telefonul meu încă filma, uitasem că eram lângă părinții lui Sarai, uitasem de absolut tot. Tot ce știam era că mă încălzisem și nu-mi puteam lua ochii de pe Kai. Îi urmărisem mișcările perfecte și-mi mușcasem subtil buza atunci când își pusese mâna pe gât și o mutase ușor în jos, atrăgând atenția asupra corpului său. Câțiva invitați scoseseră sunete de mirare, iar alții de încurajare, însă abia puteam să-i aud. Coregrafia se potrivea de minune cu melodia din fundal și te captiva complet. Parcă era special făcută pentru brunet, căci o executa absolut perfect, iar expresiile faciale îl făceau de zece ori mai atractiv. 

Un anumit moment din coregrafie îmi făcuse inima să tresalte: Kai făcuse câțiva pași în față, apropiindu-se de mine și privindu-mă de sus. Reflectorul îl urmărise și se oprise pe noi doi. Brunetul își ondulase partea superioară a corpului —o mișcare foarte populară și des folosită în dansul modern— creând astfel impresia de valuri. O făcuse la doar câțiva centimetri de mine și scosese niște reacții puțin exagerate de la invitați. Îl privisem cu gura parțial deschisă și când realizasem asta o închisesem imediat, râzând ușor în timp ce mă uitasem în altă parte. Mi se făcuse și mai cald, însă refuzasem să-mi fac vânt. Nu voiam să las impresia că mă încălzisem din cauza lui. Înainte să se îndepărteze îi văzusem rânjetul, dar tot ce reușisem să fac fusese să oftez. Mă simțeam înfrânt. 

Grupul continuase dansul cu niște mișcări impecabile, fiind în sincron din când în când și atrăgând toate privirile. Fetele purtau niște rochii mulate și păreau de-a dreptul periculoase cu acele măști pe jumătate de față. Câțiva tipi erau în costum complet, iar ceilalți aveau doar cămașa însoțită de cravată. În total erau nouă persoane, iar Kai părea să fie în centru de cele mai multe ori. Nici nu era de mirare. Mi se părea cel mai atractiv. Pantalonii de pe el nu erau nici prea mulați, dar nici largi. Îi scoteau în evidență picioarele lungi și era greu să recunosc, dar mă uitasem des la ele. Cămașa îi venea perfect și îmi amintea de seara în care mă ascunsesem în dulapul lui și-l văzusem desfăcându-și nasturii. Îmi prinsesem din nou buza cu dinții la gândul acela și mă oprisem imediat ce-l văzusem că se uita spre mine. 

Înainte să mă gândesc prea departe pusesem mâna pe telefon și oprisem filmarea. Mă scuzasem și plecasem de lângă soții Gallei, luând-o spre masa la care fusesem pus pe listă. Acolo erau deja Stacy și ceilalți care dansaseră în perechi, așa că mă pusesem lângă cine apucasem. Îmi băgasem nasul în telefon, ignorând dansul grupului și așteptând să se oprească. 

Ar fi trebuit să mă liniștesc odată ce melodia se oprise, însă niște palpitații își făcuseră simțită prezența, căci îmi amintisem că brunetul și ceilalți fuseseră puși la aceeași masă cu noi. Urmau să vină în scurt timp, iar eu aveam un mix incredibil de emoții și senzații pe care voiam să le ascund. Trebuia să dau tot ce aveam ca să mă comport exact ca pramatia. Să pară că nu-mi pasă de consecințele acțiunilor mele. 

Nu durase mult până când se pusese la masă, în fața mea. Reușisem să-mi pun o față serioasă și îl privisem scurt, dar aș prefera să n-o fi făcut. În acele câteva secunde îl văzusem respirând rapid, iar fața îi era ușor udă și câteva șuvițe îi veneau peste mască și ochi. Își lăsase capul puțin pe spate, lipindu-și ceafa de spătarul înalt al scaunului și se uitase spre mine câteva clipe. 

Era ridicol deja. Ridicol. Singurul termen pe care-l puteam asocia cu ceea ce se întâmpla. Mă enerva, frustra, amuza și dădea peste cap în același timp. Voiam să-l leg de scaunul ăla și să-l bat bine de tot, până când nu-mi mai plăcea nimic la el. 

— Știți la ce mă gândeam? întrebase una dintre fete, trezindu-mă la realitate. Piscina aia arată foarte bine acum, spusese și arătase către bazinul de după geamurile imense.