Febril în iulie (boy x boy)

ღ Capitolul 11 ღ

Dacă te uitai bine de tot la mine probabil că reușeai să vezi fum ieșindu-mi pe urechi și nas. Atât de furios eram. Kai trântise ușa în urma lui și se așezase pe banca din curte, aprinzându-și o țigară. Mă încruntasem și mai tare când îl văzusem cu bricheta în mână.

Fusesem pe cale să-i las lui Killian un mesaj în care să-i spun că nu ne puteam vedea, căci aveam de rezolvat problema cu brunetul, însă după ce mă gândisem mai bine...

...nu puteam să-i spun că pramatia avea ceva cu el. Nu voiam să-i dau detalii, mai ales din cauza faptului că nici nu știam de ce reacționa așa. Nu-mi spusese nimic altceva, decât că știe ce intenții are Killian. Tot ce-a trebuit să fac a fost să-i menționez numele, iar brunetului parcă i s-a apăsat un buton: îmi repetase că e familiarizat cu astfel de situații și că șatenul vrea doar să-mi ajungă în pantaloni. Ridicase tonul, se enervase, mă făcuse și pe mine să vorbesc mai dur, iar în cele din urmă tăcuse brusc și plecase.

Nu-l văzusem niciodată atât de revoltat, iar faptul că nu voia să comunice nu mă ajuta deloc. De când fusese balul, parcă era tot mai complicat. Părea să se contrazică în multe lucruri și nu voia să-mi explice absolut nimic. Discuțiile aprinse începuseră să rămână nerezolvate, ceea ce înainte nu se întâmpla. Se comporta ca un adolescent rebel și din păcate orgoliul meu crescuse în ultima vreme, așa că nu prea mai reușeam să-i dau un exemplu foarte bun.

Îmi rotisem ochii și o luasem către ieșire, evitând să mă uit către Kai. Pornisem către locul în care stabilisem să mă întâlnesc cu Ian, așa cum îi spusesem și brunetului. Poate că de acum înainte n-ar mai trebui să-i spun nimic. Ar trebui să dispar și să apar când și cum vreau eu.

Fiind prins în gânduri, nu realizasem că trebuia să mă opresc și abia când simțisem o mână pe braț ridicasem privirea. Îl văzusem pe Killian puțin amuzat, dar încântat de faptul că eram în fața lui.

— Ai ajuns la fix, îmi spusese, zâmbind.

Purta niște blugi și un tricou alb peste care își luase un sacou nu foarte elegant, lăsându-l desfăcut. Își aranjase părul și se parfumase fără să facă abuz și trebuia să recunosc că arăta bine. Totuși, nu reușisem să-i zâmbesc și doar oftasem.

— Ian, îi rostisem numele, apropiindu-mă.

Întinsesem brațele și le pusesem după gâtul lui, îmbrățișându-l. Îi luase o clipă să proceseze, însă mă luase în brațe imediat și pufnise ușor pe nas.

— E totul în regulă?

Nu voiam să mă gândesc la nimic altceva, mai ales la brunet, așa că aprobasem cu o mișcare din cap și îi spusesem că aveam nevoie de o ieșire de genul ăla.

Am decis să facem o plimbare de seară prin oraș, timp în care încercasem să-i ofer toată atenția. Nici de data asta nu menționase despre portofelul din hotel, dar se părea că avea bani la el. Bani cu care îmi cumpărase înghețată, căci încă era destul de cald și avea scuza perfectă.

Începuse să picure la un moment dat, iar șatenul se uitase îngrijorat către mine:

— Ce vrei să facem? Ar fi cam devreme să plecăm...

Mă uitasem în jur, studiind localurile și gândindu-mă bine.

— Am putea să intrăm undeva și să bem ceva, îi spusesem, ridicând din umeri.

Ploaia devenise mai densă, iar Killian se hotărâse rapid. Mă luase de mână și pornisem după el, văzând că ne îndreptam spre un club în care nu mai fusesem de mult timp.