Febril în iulie (boy x boy)

ღ Capitolul 6 ღ

Ultimele zile fuseseră un adevărat chin. În fiecare seară făcusem repetiții cu brunetul și de fiecare dată dusesem o luptă mintală în care îmi impuneam să mă concentrez pe dans, căci pramatia făcea anumite lucruri intenționat, distrându-se pe seama mea. Mai fusesem nevoit să fac rost și de o mască pentru că draga mea prietenă, Sarai, păstrase cele mai importante detalii pentru final: era un bal mascat.

Într-un fel preferam să fie așa. Mă simțeam puțin mai în siguranță cu o mască pe jumătate din față. Parcă putea să ascundă din jena pe care mai mult ca sigur urma s-o simt. Ne spusese că restaurantul în care avea să se țină balul era în incinta unui hotel și că invitații speciali —și anume cei care vor dansa— vor avea camere pregătite pentru noaptea respectivă. Nu suna rău deloc. Nu trebuia să ne batem capul în cazul în care aveam de gând să bem.

Nu. Acum că mă gândesc mai bine, nu. Plănuiam să stau departe de alcool. Nu voiam să ajung din nou în vreo ipostază nepotrivită cu brunetul —sau mai rău, cu altcineva. Voiam să fiu în control.

Partenera mea era o prietenă din copilărie și totodată cea mai bună prietenă a lui Sarai. La repetițiile pe care le făcusem cu ea păruse să aibă mai multă experiență și oarecum mă bucuram că brunetul mă ajutase înainte. Reușisem să execut totul așa cum îmi arătase Kai. Desigur, asta fără să fie o groază de perechi de ochi pe noi.

Sarai era puțin cam agitată. Se învârtea de colo-colo, asigurându-se de o sută de ori că totul era în regulă. Își ondulase părul blond și îl lăsase desprins, accesorizându-l cu o singură agrafă elegantă în partea dreaptă. Purta o rochie roșie din satin care îi venea pe corp și îi acoperea doar un umăr, celălalt fiind gol. Masca de pe față era la fel de elegantă, iar culorile acesteia îi scoteau ochii verzi în evidență. I se vedea foarte bine și machiajul, deci oricine ar fi ajutat-o, făcuse o treabă excelentă.

Își pusese părinții în temă în urmă cu vreo trei zile, așa că știau deja la ce să se aștepte -în mare parte. Că plănuisem noi mici schimbări, asta era partea a doua. Tot ce trebuiau ei să facă era să se bucure de spectacol. Voiam să aibă amintiri plăcute înainte să plece din țară.

În momentul de față eram într-o încăpere mai mică, pregătind perechile de dans. Erau încă patru perechi pe lângă noi. Părinții blondei probabil bănuiau că se va dansa în perechi și se știa deja că tangoul era cel mai întâlnit stil de dans în astfel de evenimente. Ce nu știau ei era faptul că urma și a doua parte —mai exact, Kai și ceilalți membri ai grupului lui de dans aveau să schimbe atmosfera imediat după noi cu o coregrafie pe care încă n-au postat-o pe internet.
Tot ce speram era să nu mă încurc la pașii de tango.

— Ești pregătit? mă întrebase Stacy.

Oarecum nu eram. Știam că dincolo de ușă urma să-l văd pe Kai și îmi era teamă să-l privesc. Plecasem de acasă înaintea lui, căci fusese nevoie de o scurtă repetiție înainte de începere, așa că nu apucasem să-l văd în costum și cu mască. Parcă nici nu voiam să-l văd. Trebuia să-l evit până terminam cu dansul, altfel riscam să stric tot. Îmi era foarte greu să mă concentrez la altceva când îl vedeam în cămașă, iar în seara asta chiar nu îmi permiteam așa ceva.

Oftasem lung. De după ușă se auzise un anunț la microfon, iar Sarai ne făcuse un semn către ieșire. Părinții ei ajunseseră în urmă cu jumătate de oră și se făcuseră confortabili la o masă. Ceilalți invitați luaseră câte un pahar de vin și se plimbaseră prin tot restaurantul, schimbând vorbe, râzând și complimentându-și ținutele. Totul era pregătit. Mă uitasem către Stacy și aprobasem cu o mișcare din cap, zâmbindu-i ușor. Îi întinsesem brațul, iar ea se agățase de el.