Febril în iulie (boy x boy)

ღ Capitolul 5 ღ

Căutasem motive peste motive pentru care să nu merg la balul pe care Sarai îl organiza. Adevărul era că aveam deja motive pentru care nu voiam să merg, dar îmi trebuiau altele care să fie într-adevăr întemeiate. Nu puteam să-i spun că îmi era greu să mai dau ochii cu Kai și să mă comport normal și mai ales să mă fac de râs în fața lui din cauză că nu știam să dansez. Nu aveam nici destul timp să exersez, deci mai mult ca sigur n-aveam să mă descurc prea bine la bal, așa că dacă tot făceam o treabă bună doar pe jumătate, voiam să nu o fac de față cu brunetul. Nu neapărat pentru că m-ar judeca, ci pentru că nu aș fi suportat să mai fac vreun lucru jenant prin preajma lui. Îmi trebuiau niște scuze, însă nu găsisem niciuna plauzibilă, iar motivul prietenei mele era atât de inocent încât sigurat mi-ar părea rău dacă n-aș merge. Părinții ei urmau să plece din țară în scurt timp, așa că voia să le facă o surpriză plăcută înainte de despărțire.

Domnul și doamna Gallei fuseseră întotdeauna un cuplu elegant și cu gust. Nu ar fi fost primul eveniment de genul ăsta la care fusesem invitat de ei; să nu mai pomenesc de faptul că le plăcea prezența mea și chiar nu voiam să-i dezamăgesc. Singura problemă era pramatia aia nerușinată. Puteam să bag mâna în foc că urma să se comporte de parcă nu s-a întâmplat nimic. Ca de obicei. Doar eu eram ăla care se gândea zile în șir la acțiunile lui nesăbuite. Poate că era cazul să aplic metoda pe care plănuisem s-o folosesc în urmă cu ceva timp. Să-l tratez la fel. Ca și cum nimic nu s-a întâmplat vreodată. Ca și cum totul e în regulă. Ca și cum nu mă prea interesează ce consecințe au acțiunile mele. Nu suna rău deloc.

Mă duruse capul de la cât îmi rotisem ochii înainte să accept faptul că brunetul va fi acolo toată seara. Îmi venise apoi să râd. Era efectiv ridicol prin câte stări treceam când era vorba de el. Întotdeauna știusem că tipul era mai special pentru mine și că îmi plăcea prezența lui puțin mai mult decât ar fi trebuit, însă nu voiam să mă gândesc mai departe. De multe ori îmi spuneam că e doar un sentiment de vară, așa cum pățesc tinerii uneori și doar au impresia că sunt atrași de cineva, doar că... în ultima vreme părea să fie ceva mai mult. În anumite momente în care îl vedeam —mai ales dansând— simțeam direct dorință. Uneori trebuia să mă abțin, căci aveam un impuls brusc de a mă apropia fizic de el și-mi era frică de ce-ar putea să iasă. Sau să stric. Îl știam de mic copil, însă nu aveam nici cea mai mică idee în legătură cu orientarea lui sexuală. Nu vorbise niciodată despre asta. Cel puțin nu cu mine. N-aș fi vrut să-l îndepărtez, așa că de fiecare dată când mă simțeam dus de val îmi trăgeam două palme mintal și mă concentram pe altceva. Înafară de ieri...

Simțisem o groază de fiori când îmi amintisem. Ce mă șoca și mai tare era faptul că reacțiile lui Kai fuseseră foarte pozitive. Ceea ce putea să confirme o bănuială din fundul minții mele. Totodată mă dădea peste cap.

Înainte să-mi chinui prea mult creierul oftasem lung și închisesem ochii. Îmi frecasem fruntea și respirasem lung de câteva ori, vrând să-mi golesc mintea. Trebuia să încep repetițiile și să mă concentrez cât de mult se putea dacă voiam să mă descurc la bal. Văzusem mai multe clipuri pe internet, urmărisem și câțiva instructori, așa că nu ar trebui să fie prea greu.

Probabil că era deja trecut de ora șapte, căci în casă începea să fie sufocant. Era cea mai tâmpită oră: nu rezolvai nimic nici dacă deschideai geamul, nici dacă-l țineai închis. Îmi era puțin groază să merg în sala de dans. Știam că urma să mă enervez rău de tot din cauza căldurii. Poate că pentru început aș fi putut s-o iau mai ușor.

Îmi adunasem tot curajul și ieșisem din cameră, îndreptându-mă direct spre sala de dans. Kai butona telefonul pe canapea, stând cu picioarele întinse pe măsuța din fața lui. Avea ventilatorul pornit și din când în când își ridica tricoul ca să-i bată aerul direct pe piele. Se uitase scurt către mine și mi se păruse că văzusem o tentativă de zâmbet pe fața lui, însă n-am vrut să-i dau prea multă atenție. Știam că mă subestima și că i se părea amuzant faptul că încercam să învăț singur. Știam și că am nevoie de o parteneră la repetiții, doar că până atunci voiam să învăț lucrurile de bază. Nu voiam să mă fac de râs tocmai când repetam, așa că trebuia să o fac singur pentru început.