Febril în iulie (boy x boy)

ღ Capitolul 15 ღ

*Din perspectiva lui Killian*

Uitându-mă mai bine în portofel, rămăsesem la ideea că era mai bine să trec pe acasă și să-mi iau niște haine decât să-mi cumpăr altele. Aveam de gând să mai stau câteva zile la hotel și să mă întorc la lucru între timp.

Deblocasem telefonul și accesasem mesajele, începând să tastez către numărul șefei mele. Îmi cerusem scuze pentru zilele în care lipsisem și îi spusesem că am să-i explic cum stă treaba odată ce ajung la lucru. Știam că era dispusă să-mi ofere mai multe zile libere, dar chiar nu voiam să fiu genul ăla de om.

Băgasem mâna în buzunar atunci când mă văzusem în fața porții și căutasem cheia, inspirând adânc. Îmi mutasem privirea în pământ până când intrasem în casă și pășisem ușor peste prag, vrând să nu atrag prea mult atenția.

Dinspre sufragerie auzisem vorbe tăioase, așa că mă descălțasem cât mai rapid, căci voiam să plec neobservat și într-un timp cât mai scurt. Fără să vreau lovisem dulăpiorul cu pantofi și mă strâmbasem imediat. În mai puțin de o secundă se făcuse liniște, iar capul mamei mele apăruse după bolta de lemn a sufrageriei. Mă privise rece, ca de obicei:

— De unde vii?

— De când îți pasă? o întrebasem, pășind într-acolo.

Își rotise ochii și revenise la discuția aprinsă pe care o avea cu tata. Trecusem pe lângă ei și mă îndreptasem către camera mea, încercând să le ignor vorbele. Aceleași motive de ceartă, aceleași nemulțumiri. Nu înțelegeam de ce mai stăteau împreună.

Trântisem ușa în urma mea și pusesem mâna pe troler, deschizându-l și gândindu-mă bine. Îmi făcusem rapid în minte un plan în legătură cu hainele pe care voiam să le port în următoarele zile și mă apucasem să le caut. Mai pusesem și câteva lucruri pentru orice eventualitate și verificasem totul înainte să ies.

Dădusem nas în nas cu tatăl meu imediat ce deschisesem ușa și-l văzusem uitându-se încruntat spre troler. Începuse să mă ia durerea de cap.

— Pleci de tot? Te măriți? întrebase pe un ton batjocoritor.

Știam exact la ce făcea aluzie cu a doua întrebare și puteam să jur că deja-mi urcase tensiunea. Nu era prima dată când îmi vorbea de parcă eram o femeie, vrând să-și descarce nervii pe mine și să-mi arate dezgustul pe care-l are pentru homosexuali.

Inspirasem adânc și expirasem lung, încercând să rămân calm.

— Nu am timp de prostiile tale, îi spusesem, trecând pe lângă el.

— E bine că ai timp de alte prostii. Sau să zic proști? Ți-ai găsit vreun fraier cu bani?

Îmi încleștasem maxilarul și cu toate că sângele îmi ardea în vene, continuasem să pășesc înainte. Știam ce urmărea și nu aveam de gând să-i dau satisfacția de a mă vedea afectat.

Pe mama o văzusem în sufragerie cu un pahar de vin în mână, stând picior peste picior pe canapea. Mă oprisem pentru o secundă în dreptul ei, privind-o rece. Știind că mă auzeau amândoi, deschisesem gura:

— Ați face bine să plătiți facturile cât timp stați aici.

Mă aplecasem cât să trag mânerul trolerului mai sus și exact atunci îmi trecuse un pahar pe deasupra capului. Se spărsese imediat ce făcuse contact cu peretele, iar eu mă întorsesem către cei doi.

— Nu îmi spune mie un eșec ce să fac! strigase tatăl meu, înfuriat.

Uram să recunosc, dar mă duruse. Simțisem un ghimpe în piept când ridicase tonul la mine, iar faptul că aruncase cu paharul doar înrăutățise situația. Mă simțisem copleșit, însă încercasem să nu arăt vreo emoție și le întorsesem spatele. Trăsesem trolerul după mine până la intrare, unde îmi alesesem încă două perechi de papuci și le înghesuisem în el.