Auzisem de la mai multe persoane că a fi secretară înseamnă să faci sex cu şeful tău, pe lângă atribuţiile obişnuite. Un pic naivă, poate că nici nu ştiam pe cineva care să fi trecut prin aşa ceva, pentru a putea analiza datele corect... credeam că sunt invenţii. Poate au fost astfel de întâmplări, mai mult cazuri izolate. Îmi căutam un job, abia împlinisem 22 de ani. Experienţa nu prea aveam, dar mă descurcam la calculator, iar o limbă internaţională... ştiam ceva. ...
Terminasem facultatea şi trebuia să-mi găsesc de lucru. Peste tot unde mergeam la interviuri, îmi cereau experienţă... De unde să capăt experienţă? Ca să capăt experienţă trebuia ca cineva să mă angajeze. Şi cei care au acum experienţă, tot au început de undeva... cineva le-a dat o şansă... Îmi tot spuneam, crezând că voi găsi până la urmă şi eu locul de unde să încep.
Dintre cunoscuţii mei, cineva mi-a sugerat să încep cu un post de secretară. După mai mult timp de gândire, am zis să încerc şi eu. Iubitul meu mi-a spus de câteva ori să nu mă grăbesc, că mă ţine el acasă cât timp va fi nevoie. Mă simţeam ciudat să stau acasă. Cât am stat în facultate am avut un motiv, acum acel motiv dispăruse. Voiam să mă fac utilă cumva, să încep o carieră. După câteva interviuri fără succes, am ajuns la o firmă ce se ocupa cu închirieri de spaţii comerciale. În afară de spaţiile proprii, căutau spaţii ieftine de închiriat, pentru a le subcontracta pe bani mai mulţi.
Interviul l-am avut direct cu managerul general, dl Valentin, cum mi-a spus să-i spun. Nu dorea să-l strig după numele de familie datorită numelui mai puţin obişnuit şi destul de hilar. Interviul s-a desfăşurat mai bine decât mă aşteptam. La o primă impresie, dl Valentin nu părea un bărbat care să mă soarbă din ochi. Pe alocuri, lăsa impresia că mă ignoră, că-mi ignoră trăsurile frumoase, feminine. Poate că făcea parte din strategia lui.
„Vânătorul se apropie încet de prada sa, altfel o sperie".
Eram destul de bucuroasă că mi-am găsit job, părea jobul perfect. Din spusele managerului general, nu aveam prea multe de făcut. Când şi când să răspund la telefon, să răspund la mail-uri, de pregătit programul pentru a doua zi... şi altele. Cam atât din fişa postului. Cafeaua şi alte treburi... doar atribuţii complementare. Măcar nu trebuie să fac sex cu el... îmi spuneam eu. Deja îmi făceam planul, ca după un an să plec.
Mi s-a adus la cunoştinţă că suntem o firmă mică, ca număr de angajaţi, dar nu mă aşteptam ca să fim în total cinci persoane. Observasem că în anumite zile, ceilalţi plecau... la treaba lor şi reveneau mai târziu... după o oră sau două, timp în care rămâneam doar eu cu şeful meu. Fix în acele perioade avea nevoie de anumite contracte din arhivă sau alte documente. Îmi zâmbea larg de fiecare dată când intram în biroul lui. Începusem să cred că totul era deliberat.
Prima dată când a trebuit să rămân peste program, a fost când trebuia să primească vizita unui client important. Trebuia să rămân, nu puteam să plec. Iubitul meu ştia că urmează să termin programul. I-am trimis mesaj că nu pot pleca. Cred că nu i-a plăcut asta, dar m-a înţeles. La muncă se fac şi anumite compromisuri, de care şefii nu prea ţin cont.
Crezusem că a fost doar o întâmplare să rămân şi peste program. De fapt, mi s-a adus la cunoştinţă că pot fi şi asemenea momente. Doar că, aceste momente deveneau tot mai des, din diferite motive... unele plauzibile, altele nu. Şeful meu tot mai amabil, mă voia mai tot timpul în preajma lui. Ba avea nevoie de ceva, ba se plângea de soţie... că nu mai primeşte sex, că s-au certat. Îl ascultam, ce să fac. Nu-mi permiteam să pierd jobul.
Până să încerce să se dea la mine nu a fost decât un pas. Eram doar noi doi în biroul lui. Ceilalţi erau plecaţi. Începuse cu... vai, cât eşti de frumoasă şi că nu-i vine să creadă că sunt angajata lui... S-a ridicat de pe scaunul lui, s-a tot învârtit în jurul meu. A vrut să-mi ofere ceva de băut, ceva tărie, dar l-am refuzat. În acea zi nu i-a mers. A văzut că nu-i dau crezare, m-a lăsat în pace. Doar pentru moment. Două zile mai târziu, din nou.
