În pat cu Infernul

Capitolul 23

Victor

— Dormi? îi aud șoapta în întuneric.

— Da, mormăi în părul ei.

O simt cum zâmbește. O țin strâns in brațe și obrazul ii este lipit de bicepsul meu. Trupul micuț i se foiește lângă mine și mârâi printre dinți un geamăt se frustrare.

— Pot să îți spun un mic secret?

M-am obișnuit cu micul nostru joc al secretelor. Îmi place să aud întrebarea asta pentru ca știu ca urmează sa aud ceva ce îmi va face inima fericită.

— Ascult.

— Nu pot să dorm.

— Și de ce ar fi ăsta un mic secret? mă ridic să o pot privi, cât îmi permite poziția.

— Nu am terminat! țâțâie sub mine. Nu pot să dorm din cauza ta! Penisul tău continuă să se zbată!

Inspir adânc și las afara un oftat plin de frustrare. Sunt foarte conștient de erecția pe care o am, dar nu pot decât sa o ignor.

— Nu este vina mea că te încăpățânezi să dormi dezbrăcată!

— Aș putea face ceva cu asta, șoptește și își strecoară mâna între noi.

Mă încordez de îndată ce ii simt palma coborând pe abdomenul meu. Încearcă să își strecoare mana in pantalonii mei, dar o opresc. Oricât de mult ma tentează ideea ei, nu am de gând să fac asta, acum.

— Nu este nevoie. M-am obișnuit deja, ii așez mana înapoi pe pieptul ei si o țin acolo strâns. Nu am nevoie să mă satisfaci.

Scoate un scâncet chinuit. Știu ca este deranjata de refuzul meu.

— Poate am eu nevoie de asta! se răstește nervoasa si încep sa zâmbesc.

— Cu siguranță, dar nu acum. Ești încă băută, ai nevoie de odihnă, și să nu uităm că ai fugit din casa mea! Asta, cu siguranta, nu o sa îți aduca ca raspalata un orgasm!

— Atunci? se întoarce cu fata spre mine, complet. Ce ar trebui să dau la schimb pentru un orgasm?

Îmi mușc limba. Dacă continua sa îmi vorbească așa, nu va mai fi nevoie de niciun schimb. I-l voi oferi cu mare drag, chiar acum.

— Secretele tale! ii răspund imediat, ferm si apăsător. Nu vreau decât să te cunosc cu adevărat, Hellena. Și mai am mult până acolo. Mi-ar fi simplu să ți-o trag acum, aici, dar nu mi-ar aduce nicio satisfacție, dacă știu că nu îmi permiți să îți cunosc sufletul.

Ochii i se măresc, si ii pot vedea irișii strălucitori in toată bezna din camera. Îmi pot vedea reflexia în ei.

— Poate nu îți permit, pentu că nu ai ce vedea în el. Te-ai gândit la asta? Nu cred că am un suflet, Victor.

M-am gândit la asta. Dar nu pot accepta asta ca fiind un adevăr. Vreau sa ii demonstrez contrariul. Atât ei, cât și mie.

— De ce ești atât de sigură că nu meriți nimic bun? De ce ești atât de dispusă să renunți la viața ta?