În pat cu Infernul

Capitolul 22

Victor

— Încep să cred că o faci intenționat!

Hellena mormăie ceva, dar nu înțeleg nimic. Nu vorbește coerent. Ne aflăm în apartamentul meu privat, de lângă clubul pe care îl dețin. NYX a fost cadoul de absolvire primit din partea unchiului meu, tatăl lui Luca. Iar apartamentul a fost doar o investiție temporară. La care nu am mai renunțat. Chiar dacă vin foarte rar aici, încă simt că este oaza mea de liniște. Atunci când lucrurile se înrăutățesc la La Bahía sau doar încerc să scap de varul meu.

Hellena se încordează din nou și nu știu dacă să o duc din nou la chiuveta sau doar încearcă să vorbească.

— Este rece! mormăie in brațele mele.

Simt ca devine o rutină să vomite pe mine, când exagerează cu alcoolul. Și nu știu de ce se încăpățânează să bea atât de mult, dacă știe că are o limită fragilă cu rezistența la alcool.

Încerc să o spăl și totodata să mă curat si eu. Este din nou goală în fata mea, dar nu simt deloc nevoia să o ating. Vreau doar să o protejez. Îmi arunc cămașa udă si murdara pe podea si mă întorc cu atenția la ea. O țin cu un braț de talie, lipita cu spatele de faianța cabinei de duș. Scâncește din nou impotrivindu-se la contactului cu apa.

— Stai nemișcată și lasă-mă să te spăl! mă răstesc și face ochii mari la mine.

Îngheață pe loc și nu mai face nimic. Mă bucur că îmi știe de frica și știe sa fie și ascultătoare uneori.

— Unde suntem? se uită peste umărul meu la ceea ce ne înconjoară.

— În apartamentul meu.

— M-ai adus aici să mă omori? se strâmba dezgustata de idee. Poate crezi că nu mă va găsi nimeni aici, dar sunt sigura ca nu o să scapi nepedepsit pentru moartea mea.

Își țuguie buzele și continua sa rumege propria idee.

— De fapt, adaugă după o pauza scurta, as prefera sa ma omori în La Bahía. Ce zici? Mi se pare un loc mai onorabil în care să îmi găsesc sfârșitul. În inima cartelului Marquez.

— Oare mereu vorbești mult și prost când bei?

Pufnește iritată de remarca mea.

— Nu am de unde să știu! își da ochii peste cap. Nu am reușit niciodată să beau atât de mult.

— Și te-ai decis ca acum ar fi momentul potrivit să o faci. Minunat!

— Da. Pentru că știu că ai fi aici să ai grijă de mine.

Afirmația ei îmi aprinde sufletul în mii de flăcări pătrunzătoare. Știe că aș avea grija de ea.

— Victor! șoptește într-o răsuflare când cobor buretul plin de spumă spre coapsele ei.

Încerc să nu gândesc nimic imoral, in momentul asta. Dar modul in care i se îngreunează respirația și se cutremura sub atingerile mele, o face imposibil. Zăresc sub spuma albă, conturul tatuajului ei. Las buretul sa cada la picioarele mele și încep sa îmi folosesc palmele pentru a o spăla. Îmi plimb degetul pe locul întipărit și îmi urc ochii spre ai ei.