În pat cu Infernul

Capitolul 30

Hellena

Tata... tata este aici.
Îndreptându-și arma spre bărbatul din fata mea. Bărbatul ce mi-a pus viitorul lui pe tavă. Iar eu am ruinat totul. Ma simt împietrită de vină și regret. Nu trebuia să îl trădez. Nu trebuia să îi ofer tatălui meu accesul la orice dovada compromițătoare, ce l-ar putea ruina pe Victor. Dar am făcut-o. Într-un exces de furie și teamă. Mă gândeam că lucrul asta doar îl va împiedica sa își distribuie atenția pe a-l omorî pe tata. Poate doar ii va da putina bătaie de cap, nimic mai mult. Nu m-am gândit nicio clipă că dovezile erau suficient de adânci încât să îi distrugă toate afacerile. Toată viața. Familia. La naiba! Sunt atâtea persoane implicate în afacerile familiei Marquez. Iar eu am distrus totul.

— Cum ai făcut-o? repeta întrebarea de mai devreme, desprinzându-se de mine.

Distanța dintre noi lasă locul unei răceli intoxicante. Tata se apropie cu pași mândrii de noi, și îmi face semn cu brațul liber, in care nu are arma, sa ma îndepărtez.

— Lasă-mă pe mine sa te luminez! ii răspunde pe un ton mândru și superior.

Este pentru prima dată când îl văd pe omul din fata mea, cu adevărat. Dă dovada de neghiobie. Nu văd etică și nici elegantă in vorbele lui sau in expresia de pe chip. Pare mai degrabă un arogant. Oare așa se comporta pe terenul de lupta? Când învinge ilegalitățile? Nu pare deloc un erou, in postura asta. Ba chiar din contră.

— Hellena este foarte priceputa la calculatoare, continuă tata. Știam ca este nevoie doar să o infiltrez în casa ta, iar mai departe, talentul ei ma va recompensa.

Îmi scapă o expresie dezgustata. Sunt confuză.

— Despre ce vorbești? continui sa ma îndrept spre locul pe care mi l-a indicat, scrutandu-l cu privirea.

Tata nu se uita la mine. Continua sa se holbeze la Victor, cu arma încă îndreptată spre el. Își scoate stația și transmite ca suspectul este la etaj și are nevoie de întăriri. La naiba, Victor este complet vulnerabil. Ce întăriri ar mai avea nevoie?

Ma uit cu coada ochiului la el, abandonând și ultima fărâma de curaj și demnitate. Nu ma privește. Se uita în gol. Cu ochii atintiti spre pistolul tatălui meu. Simt o durere in torace și imposibilitatea sa respir. Nu suport sa îl văd atât de neajutorat. Simte ca ma uit la el și tresare, aruncându-și ochii subit spre mine. O expresie de trădare ii învăluie chipul. Pare tulburat. Desprins de ceea ce se întâmpla in jur.

— Scumpa mea fiică, ce credeai? de data asta tata se uita doar la mine. Nu te-am lăsat aici degeaba. Știam ca dacă voi dispărea, vor veni după tine. Și știam că cei din familia Marquez sunt suficient de prosti încât să te ducă în miezul problemei. M-a surprins însă ca au reușit sa îți intre si intre picioare. Pentru asta nu sunt mândru, își țuguie buzele și simt un val de caldura și de greață cum mi se formează in stomac.

— Te-ai folosit de mine? realizarea ma plesnește dur peste fata, fiind la un pas sa cad la pământ.

Îl aud pe Victor pufnind in spatele meu, dar nu mai am forța sa îl privesc. Bineînțeles că se aștepta la asta.  

— Voiau să mă omoare! furia și vina se împletesc in tonul meu aprins.

Tata dă din umeri nevinovat.