În pat cu Infernul

Capitolul 55

Hellena

— De ce ești aici și nu cu el?

Evit privirea necruțătoare a lui Luca. Continui sa ma joc cu mâncarea din farfurie in încercarea de a-mi stârni apetitul. Trebuie sa mănânc. Las furculița din mana și îmi privesc unghiile. Niciodată nu am folosit o culoare atât de... colorata. Am preferat negrul in orice m-ar putea reprezenta. Însă asta a fost o declarație, o promisiune pentru Victor. Știe și el asta.

Voi încerca sa conturez un viitor roz pentru noi. Pentru familia noastră. Dar nu știu cum. Vom avea o fetita. Încă o fetita. Inima îmi plânge și mi se zvârcolește in piept pe jumătate de bucurie și pe jumătate de tristețe. Simt ca am primit a doua șansa sa trăim ceea ce nu am avut parte. Dar cu ce preț?

— Nu știu, trag aer in piept când răspund. Mă tulbura nesiguranța ce ne înconjoară. Aici par izolata de realitate și vreau sa mai fug puțin de ea.

Își pune o mana pe umărul meu și ma silește sa il privesc. Ii întâlnesc zâmbetul plin de compasiune când scutura din cap.

— Sunteți o familie, Hellena. Sunt bucuros ca nu mai împart aerul cu el, dar nu pot fi atât de ipocrit încât sa ma bucur ca ai rămas aici.

— Rezultatul testului iese peste doua zile, spun ignorând cuvintele lui.

— Și ce vei face? Indiferent de rezultat, copilul din pântecul tău are nevoie de Victor. Tu ai nevoie de Victor. Știm amândoi ca îl iubești prea mult ca rezultatul ăla sa conteze. Lasă-ma pe mine sa fiu furios pentru amândoi. Sa urăsc pentru amândoi. Tu încearcă sa te înconjori de fericire, Hellena. Pentru ca meriți.

Hormonii lovesc din nou cu toată puterea si ochii mi se umplu de lacrimi. Smulg un șervețel din suport si mi le șterg imediat.

Luca începe sa râdă, apoi se îndepărtează. Îmi aduce din bucătărie o felie de tort si ridica din umeri când ii cer o explicație. Un tort cu fructe de pădure pe care l-a pregătit noaptea trecută când nu avea somn. Este clar ca si-a propus să mă încerce cu kilogramele in plus.

După prânzul delicios de care nu m-am prea atins, ma retrag in dormitorul meu, de data asta pe propriile picioare. Încerc sa ma recuperez, iar pe lângă asta, cârja mi se pare cel mai incomod accesoriu de care am avut parte vreodată.

Odată ajunsă in pat, nu durează mult pana sa ma ia somnul. Totul devine înstelat si calmitatea din spatele pleoapelor mele le îngreunează pana ce nu le mai pot tine deschise. Nici nu îmi amintesc sa fi visat ceva, când ma las deranjata de voci. Sunt estompate si dure. Ma sprijin in cot si încerc sa ma dezmeticesc. Când privesc ceasul, realizez ca este trecut de ora la care se presupunea ca vine Victor.

Ma salt in picioare cât îmi permite durerea si ies grăbită din dormitor, șchiopătând. Ii găsesc pe cei doi veri, îngrijorător de calmi, stand la masa din bucătărie.

Victor ma vede primul si sare de pe scaun apropiindu-se.

— Îmi făceam griji că voi fi nevoit să mă întorc la a dormi pe canapea.

Îmi așez parul dezordonat si îmi șterg ochii. Las sa îmi scape un căscat, la care Luca rânjește.

— Ma bucur sa văd ca sunteți încă in viața, spun privindu-i pe rând.