Frumoasa și bestia

Capitolul XVII

Bârfele despre disputa dintre Gideon şi Morland fură depăşite în amploare de acelea privind Cearta, cum avea să fie cunoscută în cercurile aristocratice.

Întreaga societate, spre marea scârbă a lui Harriet, părea fascinată de refuzul ei de a vorbi cu vicontele. Zvonul se întinse ca un incendiu de vegetaţie în seara aceea la bal. Mireasa Bestiei de la Blackthorne Hali îşi trata cu răceală soţul. Se iscă un tumult de speculaţii privind posibila cauză a Certei.

În ultimă instanţă, motivele pentru care Harriet refuza să discute cu soţul ei erau mult mai puţin interesante decât faptul că Cearta însăşi se dovedea atât de distractivă.

Harriet descoperi în scurt timp că era teribil de dificil să-l ignore pe Gideon când el voia să nu fie ignorat. Iar lui părea să-i facă plăcere să o tachineze în public.

Era cufundată într-o discuţie captivantă cu un grup de pasionaţi de fosile, la bal, când Gideon îşi făcu apariţia. La ora unsprezece fix, el intră cu paşi mari pe uşă şi veni direct spre Harriet. Ca de obicei, nu se obosi să salute pe nimeni pe drum.

- Bună seara, draga mea, spuse el calm, oprindu-se în faţa ei. Cred că urmează să se interpreteze un vals. Dansezi cu mine?

Harriet ridică bărbia şi îi întoarse spatele. Îşi reluă conversaţia, ca şi cum uriaşul ei soţ nu s-ar fi profilat ameninţător deasupra ei.

Membrii grupului făcură un efort curajos de a continua discuţia despre fosile marine, dar era evident că nimeni nu se mai putea concentra asupra subiectului.

Poate că Harriet era în stare să ignore Bestia, dar nimeni altcineva nu putea.

Gideon nu păru să observe că fusese respins.

- Mulţumesc, draga mea. Ştiam că n-ai să-mi poţi refuza un vals,

Harriet scoase un ţipăt înăbuşit de surpriză când mâinile lui enorme îi cuprinseră talia din spate.

Vicontele o luă pe sus şi o duse fără cel mai mic efort pe ringul de dans, fără să bage în seamă chicotele înăbuşite şi icnetele de uimire. O puse pe picioare, o luă în braţe şi începu să valseze cu ea. Nu avea cum să scape din închisoarea blândă a braţelor lui.

Harriet ridică spre el o privire furioasă, însă Gideon îi zâmbi cu o licărire jucăuşă în ochii săi căprui-aurii.

- Ai rămas fără cuvinte, draga mea?

Harriet tânjea să-l mustre, dar nu putea. Dacă ar fi făcut-o, şi-ar fi încălcat jurământul de tăcere. Nu putea să facă altceva decât să termine nenorocitul de vals, profund conştientă de privirile fascinate şi comentariile celor din jur.

Ce episod savuros avea să fie acesta pentru bârfitorii care abia aşteptau să despice firul în patru a doua zi, reflectă ea indignată. Sala de bal deja zumzăia de discuţii pe tema: „Un nou gest scandalos din partea Bestiei de la Blackthorne Hali".

Gideon abordă relaxat o varietate de subiecte, de la starea vremii la numărul invitaţilor din sala de bal a familiei Berkstone. Harriet îşi aţinti privirea încruntată asupra unui punct imediat dincolo de umărul lui şi se lăsă purtată pe ringul de dans.

- Văd că au sosit Fry şi Applegate, murmură el când se opri muzica. Va trebui să mă scuzi, draga mea. Am de vorbit nişte chestiuni importante cu ei.

Harriet se răsuci pe călcâie şi, cu o postură ţeapănă, se întoarse la prietenii săi. Când aruncă o privire peste umăr îi văzu pe Fry şi Applegate agitându-se în jurul lui Gideon, prinşi aparent într-o discuţie foarte serioasă.