Frumoasa și bestia

Capitolul X

-Nu am mai văzut niciodată aşa ceva. Adelaide, încă îmbrăcată in halat, îşi luă ceaşca de ciocolată caldă. Jur, povestea va face ocolul capitalei în dimineaţa asta. Toată lumea va discuta despre cum l-a pus Harriet la punct pe reverendul Rushton.

Effie închise ochii resemnată şi gemu:

-Vor vorbi despre scena asta chiar şi când vor citi anunţul logodnei ei in ziare. Doamne sfinte, nici măcar nu-mi pot imagina ce vor gândi toţi. Să auzi o tânără inocentă pomenind astfel de lucruri chiar în mijlocul unei săli de bal. E ceva de neconceput.

-Nu sunt tocmai inocentă, mătuşă Effie. Harriet, care era aşezată în colţul salonaşului lui Adelaide, ridică privirea de pe un exemplar recent din Revista Societăţii Regale de Geologie.

- Ei bine, noi ne străduim din răsputeri să menţinem această aparenţă, declară Adelaide.

- Nu ştiu de ce vă agitaţi atât. Nu am făcut decât să menţionez o realitate ce pare cât se poate de evidentă, dar pe care toată lumea pare să o fi trecut cu vederea.

-Tu şi abordarea ta logică, spuse Adelaide cu severitate. Te asigur, faptul că Deirdre Rushton era însărcinată când a murit nu a fost trecut cu vederea de nimeni. Am auzit mai mult decât aş fi vrut în privinţa asta de când s-a aflat că te-ai logodit cu St. Justin.

-Mă refer la faptul că era copilul altcuiva. Cu siguranţă nu era al lui Gideon.

Harriet se întoarse la lectura revistei sale.

- Cum poţi fi atât de sigură de asta? întrebă Adelaide.

- Fiindcă sunt cât se poate de sigură că onoarea lui Gideon e egală cu cea a oricărui gentleman din înalta societate. De fapt, sunt gata să pun rămăşag că e considerabil mai dezvoltată decât la majoritatea. Ar fi făcut ceea ce se cuvenea dacă pruncul ar fi fost al lui.

- Pur şi simplu nu înţeleg cum poţi să ai atâta încredere în el, suspină Effie. Nu putem decât să nădăjduim că ai dreptate în privinţa onoarei lui.

-Am. Harriet luă o felie de pâine prăjită şi începu să mestece entuziastă, continuând să parcurgă publicaţia. Apropo, va veni în vizită azi după-amiază la cinci. Vom merge cu trăsura în parc.

- Ar putea cel puţin să aştepte să se potolească bârfele stârnite de scena ta cu Rushton de azi-noapte, înainte să te scoată la plimbare. Întreaga societate iese cu trăsura în parc la ora cinci. Vă va vedea toată lumea, bombăni Effie.

-Tocmai asta şi urmăreşte, după părerea mea, intervene Felicity rânjindu-i cu subinţeles surorii ei. Eu, una, cred că St. Justin e hotărat să se afişeze cu Harriet oriunde şi oricând e posibil. Ca şi cum ar fi un animal exotic pe care l-a adus cu el de pe vreun tărâm îndepărtat.

- Un animal! exclamă Effie scandalizată.

- Dumnezeule, şopti Adelaide. Ce idee.

Harriet ridică privirea din revistă, simţind că sora ei nu glumea.

- Ce vrei să spui cu asta, Felicity?

- Nu e evident? Fata îşi luă pâine prăjită şi ouă de pe bufet. Arăta veselă şi zglobie în rochia ei galbenă. Eşti singura fiinţă în viaţă, din câte ştim noi, care chiar crede că St. Justin e un om de onoare. Şi eşti totodată singura care crede că s-ar putea să nu fie vinovat de siluirea şi abandonarea bietei Deirdre Rushton.

-Chiar nu e vinovat de asta, răspunse Harriet din reflex. Apoi căzu pe gânduri, amintindu-şi expresia lui Gideon din noaptea precedentă, când se certase cu Rushton. S-ar putea totuşi să ai dreptate în privinţa faptului că se va afişa ostentativ cu mine.