The Mafia's Princess

• 10 •

~ Sofia ~

Aud ușa închizându-se și oftez uşurată în timp ce stau în baie, complet îmbrăcată acum. Încă purtam cămașa lui neagră, materialul înecându-mă.

La ce mă gândeam? Din fericire a plecat și nu va spune nimic.

Ies din baie, întrebându-mă de ce a plecat în primul rând. Sunt chiar atât de neinteresantă?

De ce mi-a păsat oricum?

Nu puteam lăsa sărutul care s-a întâmplat mai devreme să se repete vreodată. Încearcă să mă prindă în farmecele lui stupide și a trebuit să mă controlez.

Dacă aș putea să nu mai fiu atât de agitată de fiecare dată când vine la mine . Poate că din cauza faptului că l-am văzut ucigând pe cineva m-a făcut atât de agitată, sau poate că felul în care se uita mereu la mine m-a făcut să mă simt atât de fierbinte înăuntru.

Eu clătin din cap și îi scot nervoasă cămașa de enervare.

"- Maniacul". Mormăi la cămașă în timp ce o arunc în coșul de rufe.

Părul meu era practic uscat în acest moment și ies din baie, merg direct spre pat și mă așez pe el.

oftez când simt confortul patului si inchid ochii, reusind in sfarsit sa dorm dupa noaptea lunga pe care am avut-o.

~~~~~~~~~~

A doua zi dimineața a fost plină, am mers la mai multe întâlniri cu organizatorii de nuntă. Culorile erau negru și auriu și mi s-a oferit o listă lungă cu toți invitații. Nu recunoșteam majoritatea numelor de acolo, dar știam că probabil toți erau oameni importanți.

Nunta avea să fie vineri, atunci a trebuit să jur cu adevărat că voi fi cu Connor pentru totdeauna, toată viața mea și nu am de ales.

Vocea femeilor care vorbeau despre niște aranjamente florale s-a înecat în timp ce mă jucam cu tivul cămășii mele.

Aveam doar 18 ani, de ce a trebuit să mă căsătoresc? Tot ce mi-am dorit a fost o viață normală.

"- Domnișoara Novikov? Ești acolo?" Aud în timp ce vocea femeii se apropie, privind cum ea mă privește cu o privire îngrijorată.

"- Ești bine, domnișoară? Întreabă ea și simt că mi se încing obrajii de rușine.

"- Da, îmi pare rău pentru asta." Râd, lăsându-mi mâna de pe cămașă.

"- Ce-ar fi să faci o pauză? A fost o zi lungă." Femeile zâmbesc încet și eu dau din cap, spunând mulțumesc înainte de a ieși din cameră cu Allison.

"- Știi, este foarte drăguț din partea surorii tale să dorească să-ți cunoască mai bine logodnicul înainte să te predea lui." spune Allison cu un zâmbet strălucitor pe buze, dar eu încremenesc în pași la pomenirea Anastasiei.

"- Ce vrei să spui?" Întreb, acum curioasă ce a vrut să spună.

"- Nu v-a spus? Domnișoara Anastasia a fost toată noaptea în biroul domnului Agosti, nu a fost văzută plecând decât foarte târziu în noapte." spune Allison privind la mine confuză.

Simt nevoia să râd de cuvintele pe care le aud, de parcă aș fi înțeles în sfârșit o glumă bolnavă.

"- Eu și Anastasia nu suntem apropiate." Mormăi și mă uit la chipul lui Allison căzând în timp ce vinovăția îi umple ochii.

"- O, domnișoară, îmi pare atât de rău, nu am crezut că el va face asta , sau de fapt ea n am crezut că v-a face vreodată așa ceva.."

"- E în regulă Allison, oricum nu mă așteptam la mare lucru. Mă duc la toaletă acum." Spun, cu un mic zâmbet pe buze în timp ce mă întorc și mă îndepărtez simțindu-mi ochii lăcrimați.