The Mafia's Princess

•22•

După acea interacțiune dintre mine și Matteo, nu l-am mai văzut pe Connor pentru tot restul zilei. Parcă ar fi încercat să mă evite.

Pur și simplu nu am înțeles, era atât de drăguț în acea noapte, atât de diferit, dar acum era din nou la varianta lui rece. A fost mereu atât de bipolar?

"- Domnișoară, este timpul pentru cină, domnul Agosti și prietenii lui iau masa în sala principală, ați vrea să vă alăturați lor sau ați dori să vă aducem cina in dormitor?" întreabă Allison, în timp ce ține în mână o grămadă de prosoape proaspăt spălate.

Să mă alătur lui Connor și prietenilor lui la cină? Nu prea vorbisem cu Connor de câteva zile, ar fi supărat să mă vadă acolo?

Stai, de ce mi-ar păsa oricum?

"- Nu sunt sigură Allison, nici măcar nu m-a invitat. În plus, nu vreau să mă amestec." mormăi, jucându-mă cu tivul tricoului meu.

"- Oh, de asta nu voiați să mergeți? Allison chicotește și eu dau încet din cap, confuză de motivul pentru care râdea. Am spus ceva ciudat?

"- Domnul Agosti a fost cel care m-a rugat să vă spun dacă vreți să alăturați la cină". Allison zâmbește.

A întrebat dacă vreau să iau cina cu el? Ceva nou...

"- Eu... Mă duc să iau cina cu ei, atunci." Spun ezitantă și ochii lui Allison sclipesc în timp ce un zâmbet larg îi acoperă fața.

"- Trebuie sa te îmbrăcăm domnisoara ca sa-l amețiți pe domnul Agosti!" Ea face cu ochiul.

"- Dacă mă îmbrac, este pentru mine, nu pentru el". Oftez, uitându-mă la cele două opțiuni de top pe care mi le-a oferit Allison. Am decis să păstrez hainele pe care Connor mi le cumpărase cu ceva timp în urmă, când totul a ajuns să fie doar o neînțelegere cu Elizabeth.

Primul top era negru cu mâneci lungi, iar al doilea era  albă, tot cu mâneci lumgi, și cu o croială adâncă. "- Să fim sincere, va saliva pentru tine când te va vedea în cel alb". Allison chicotește și contrazic total tot ceea ce spusesem nici măcar cu un minut în urmă când cedez și iau topul alb, asociindu-l cu blugi și un colier auriu.

Este prea mult? Dacă ar crede că mă străduiesc prea mult...

Allison îmi ondulează părul și îmi aplică rimel, fard de obraz și luciu de buze. Înainte să plec, îmi pun pantofii albi și mă dau cu parfum.

"- Poate că asta a fost o idee proastă." Îi spun lui Allison când îi aud pe toți bărbații vorbind în italiană între ei, în timp ce ne apropiem de sala mare de mese. Nu știam un singur cuvânt în italiană, ar fi ciudat să fiu singura care nu poate înțelege.

"- Sunt sigură că domnul Agosti se va bucura să te vadă, uite ce superbă ești!" spune Allison, iar eu zâmbesc încet, dar eram încă agitată.

Ajungem la usa si regret imediat fiecare decizie pe care am luat-o. A fost o prostie, de ce mă îmbrăcasem așa pentru el?

Sunt pe cale să mă întorc complet și să plec până când majordomul îmi deschide ușa, cu un zâmbet larg pe buze.

Grozav.

De îndată ce ușile se deschid, masa devine liniștită și sunt întâmpinată de toți ochii lor pe mine, un sentiment nervos se așează în adâncul stomacului. La masă erau cel puțin 10 bărbați, unul dintre ei fiind Matteo. Nu puteam decât să sper că nu va aduce în discuție cartea stupidă și să mă facă din nou de rușine.

"- Sofia, bine ai venit. Matteo zâmbește, cu o sclipire de amuzament în ochi. Știa că sunt agitată și nu ameliora deloc situația. Îi zâmbesc înapoi, dar nu cu același sens pe care îl are de obicei un zâmbet.

Trebuie să fie încă supărat din cauza mea pentru că am vomitat pe Lucia. Ma simteam rau dar deja mi-am cerut scuze pentru asta, nu stiam ce sa fac.

Toți bărbații privesc în altă parte când Connor își drege glasul și toți se întorc la conversațiile lor. Ochii mei se blochează pe ai lui și mă îndrept spre masă, ochii lui mă privesc de sus în jos.

"- Stai." Spune el, arătând spre un loc de lângă el. Oricât de mult aș fi vrut să-mi dau ochii peste cap la el, am vrut să evit orice jenă în seara asta, așa că dau din cap încet.

Sunt pe cale să mă așez pe scaun când Connor mă trage brusc să mă așez în poală lui, cu mâna înfășurată în jurul taliei mele. Degetele lui lasă o urmă arzătoare pe pielea mea goală, acolo unde nu mi-a ajuns crop top-ul.

Simt că obrajii îmi devin instantaneu roșii, un zâmbet amuzat apare pe fața lui Connor în timp ce se uita la mine. Mă uit la el, încercând să cobor, dar el stătea strâns în jurul meu.

Atât pentru a nu fi stânjenită...

Ce primă impresie grozavă..

"- O, haide, nu în fața salatei mele". Un bărbat geme, acoperind cu mâinile castronul de salată. Avea mai mult un accent american, părul castaniu închis și ochii de un verde strălucitor.

"- O, taci din gură Alex, oricum nu ai vrut s-o mănânci." Un alt bărbat glumește, luându-i salata și transferând-o în propria farfurie. Masa izbucnește în râs și un mic zâmbet îmi acoperă fața.
Alex încă mai avea furculița cu care era pe cale să-și mănânce salata atârnându-i în mână, o privire enervată având pe față.

" - Foarte amuzant." mormăie el. Mă uit amuzată, încercând să-i văd pe toți cei care erau la masă. Toți bărbații păreau să te omoare în câteva secunde, dar zâmbetele lor strălucitoare și râsetele adânci arătau exact opusul.

Ochii mei aterizează pe Matteo, care mă privea cu o privire răutăcioasă în cele 5 minute cât am stat aici. Mă uit la el, clătinând din cap pentru a-i sugera să nu spună niciun cuvânt.

El doar zâmbește inocent, ridicând din umeri. Am fost tentată să arunc o bucată de porumb în el, dar îngheț când îi simt mâna lui Connor cum se mișcă de la talie la coapsa mea.

Mă uit la el, doar ca să-l văd că se uită deja la mine. „La mia bella principessa" mormăie el, jucându-se cu verigheta pe deget.
(Prințesa mea frumoasa)

" - Ce înseamnă asta?" intreb, privindu-l cu sprancenele incruntate. Nu răspunde și în schimb ridică furculița cu o bucată de friptură până la gură mea.

" - Nimic important." Spune el și îmi dau ochii peste cap, luând furculița și mâncând eu friptura.

Telefonul lui Connor începe să sune și eu profit de șansa să scap de poziția în care mă aflam și mă deplasez pe scaunul de lângă el.

Îi observ privirea arzătoare asupra mea în timp ce vorbește la telefon, dar o ignor, concentrându-mă pe conversație. Un bărbat pe nume Vincenzo spunea cu pasiune o poveste despre cum l-a învins pe Matteo într-o luptă săptămâna trecută.

Aceasta a fost cea mai animată sala de mese pe care am văzut-o în această casă. De obicei, mâncam singură, în tăcere.

Mă scuz să merg la toaletă, mergând pe holurile goale. Erau niște servitoare ici și colo, dar în rest era destul de tăcut.

Termin repede în baie și deschid ușa, un gâfâit ieșind din gură când silueta înaltă a lui Connor stătea în fața mea.

"- M-ai speriat." Spun fiind pe cale să trec pe lângă el, dar degetele lui se înfășoară în jurul curelei mele și mă trage înapoi.

Mă uit la el, cu respirația grea în timp ce pieptul mi se mișcă de sus în jos. Ochii lui călătoresc pe fața mea până la buzele mele și simt că inima îmi bate nebunește.

"- La naiba, mi-a fost dor de tine." Mormăie, mișcându-mi o bucată de păr în spatele urechii, în timp ce îmi cercetează fața.