The Mafia's Princess

• 5 •

  ~ Sofia ~

A doua zi dimineața simt căldura razelor de soare pe piele când mă trezesc, îmi întind corpul pe patul mare. Sunt pe cale să termin dar îngheț când aud dușul curgând. Nu știam că va fi în cameră așa curând... așa că pur și simplu purtasem un maiou negru decupat și pantaloni scurți din bumbac, negru, pentru a dormi.

Îmi mușc buzele în timp ce încerc să decid dacă vreau să mă ascund în pături până pleacă sau să mă schimb foarte repede.

Decizia mea se grăbește brusc când aud că apa de la duș se oprește și sar repede din pat, mergând direct spre comodă.

Când sunt pe cale să ajung la sertar, ușa băii se deschide și iese Connor cu părul ud, pantaloni de trening și fără cămașă, mușchii lui văzându-se clar.

Pentru prima dată îi văd întregul tatuaj al brațului, și pielea cu un ton perfect măsliniu.

Stau acolo cu buzele întredeschise și cu mâinile încă întinse spre sertar, uitându-mă la el ca o idioată.

Connor se uită la mine confuz și îmi mișc rapid mâinile la spate, oferindu-i un zâmbet care pur și simplu este ignorat în timp ce trece chiar pe lângă mine, spre dressingul mare.

Oftând, deschid sertarul și scot o maletă după ce pleacă, încercând s-o trag peste cap.

Sunt blocată la jumătatea locului unde ar trebui să meargă capul și mormăi de frustrare, încercând să-mi împing capul.

Este capul meu prea mare?

Mă hotărăsc să merg spre baie pe jumătate oarbă pentru a face asta, astfel încât Connor să nu fie nevoit să mă vadă luptându-mă, dar în schimb uit că există o ușă la baie și îmi lovesc complet capul de ea, căzând pe spate.

"- Au.." gem, ținându-mă de capul care încă era înțepenit in bluză.

"- Sofia?" Aud o voce groasă strigând-mi numele și mă întorc repede, cu fiori trecând prin corp la auzul vocii lui.

"- Da?" răspund, iar liniștea umple camera după aceea.

Deodată simt prezența lui Connor lângă mine și un gâfâit liniștit îmi părăsește gura în timp ce îi simt mâinile mari trăgând ușor în jos de bluza mea , fețele noastre fiind prea aproape pentru confortul meu în timp ce ridic privirea la el.

Părul meu era probabil dezordonat după toate astea.

" - Mulțumesc." mormăi, privind în jos. Poate că nu era atât de rău pe cât credeam.

"- Porți șamponul meu?" Spune brusc, apucându-mă de vârfurile parului și aducându-le mai aproape de fața ca să le poată mirosi.

Fața mea arde de rușine și îmi pun repede mâinile pe brațele lui musculoase pentru a mă îndepărta.

„Nu aveam pe altul pe care să-l folosesc, îmi pare rău." mormăi, privind în jos în timp ce mă joc cu degetele. De parcă acest lucru nu ar putea deveni mai jenant...

"- Nu, e în regulă. Folosește tot ce vrei aici." El răspunde profund. Simt că vreau să fug din această poziție. Când sunt lângă el, mă simt agitată.

"- De ce nu ai schimbat asta încă? " Spune el, privind în jos la bandajul meu rupt pe jumătate și trăgându-l ușor, mâna lui mare zgâriindu-mi ușor pielea.

"- Eu...nu am avut altul." spun încet, încercând să evit contactul vizual. Se pare că de fiecare dată când mă uitam mai mult la el, cu atât eram mai agitată.