The Mafia's Princess

•3•

      ~ Sofia ~

"- Domnișoara Novikov? Sunteți gata? Domnul Agosti a sosit." spune Jane de cealaltă parte a ușii dormitorului meu, simțind cum Îmi stă respirația la cuvintele ei..

Deja simțeam greață în legătură cu toată treaba, dar oare Domnul Agosti ar fi și el în mașină cu mine?

Încerc să respir adânc și să-mi iau geanta, sunt pe cale să-mi deschid ușa, dar îngheț când îmi amintesc că am uitat inelul.

" Rahat." îmi şoptesc, scoţând repede cutia şi punând-o în geantă.
" Vin." spun, deschizând uşa şi aproape mă izbesc de Jane care mă aştepta cu răbdare.

"- Dragă, ai nevoie de un nou bandaj pe tăietura aceea, sângele este peste tot. Îl voi curăța repede înainte să pleci." Jane icnește, curățând locul și punând peste el un bandaj roz nou-nouț.

"- Mulțumesc Jane. O sa-mi fie dor de tine." spun eu, cu lacrimi in ochii. Ea a fost singura care ținea cu adevărat la mine și acum chiar nu am pe nimeni...

Sunt trasă într-o îmbrățișare strânsă de la Jane, dar este întreruptă de vocea tare a tatălui meu care strigă la mine să cobor.

Oftând, am dat drumul lui Jane și am coborât rapid scările cu geanta mea. Părul meu era tras pe spate într-o coadă de cal înaltă și purtam blugii mei albaștri și o cămașă neagră puțin cam mare pentru mine.

"- Nici măcar nu s-a obosit să intre să te întâmpine."Mama rânjește, privindu-mă în sus și în jos.

"- Uită-te tata, o să se transforme în micuța lui curvă așa cum știm cu toții că este." mormăie Anastasia, aruncându-mi o privire murdară. Încerc să ignor toate remarcile lor și mă îndrept spre ușă, deschizând-o pentru a găsi o scumpă mașina neagra parcata in fata casei.

Stând in ușă, ezit sa fac un pas in față, sunt speriată să merg mai departe...

"- Domnişoară Novikov, lăsaţi-mă să vă iau geanta."Spune un bărbat cu aspect mai în vârstă, cu un zâmbet larg, întinzând mâna.

Dau încet din cap cu un zâmbet mic și îi întind geanta în timp ce mă ia de mână, conducându-mă până la mașină.

Chiar este în mașina asta? O sa trebuiască să stau lângă acest om toată călătoria?

Inima mea începe să bată de frică când bărbatul în vârstă îmi deschide ușa și încremenesc când îl văd pe domnul Agosti stând în mașină, îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, cu atenția pe telefon.

Părul îi era ușor dezordonat și fața rasă recent, tatuajul din spatele urechii acum era mai clar de văzut.

"- Ai de gând să stai acolo toată ziua?" Spune el cu o voce groasă, atenția lui fiind încă pe telefon.

"N..nu." Mormăi încet, urcând în mașină și stând pe scaunul de piele.

Chiar mirosea frumos

Am încercat să mă mut în cel mai îndepărtat loc de el, dar scaunele erau îngrozitor de aproape unul de celălalt. Gâtul meu era uscat , simțindu-ma ușor deshidratată, simțindu-i privirea dură asupra mea.

Încerc să-i ignor privirea uitându-mă pe fereastră, dorind ca drumul să se termine mai repede.

"- Unde este inelul? El mormăie după câteva minute de tăcere. Îmi fac ochii mari și încerc să mă gândesc cum să-i răspund fără să par proastă.

"- Eu... Am uitat să-l pun, e în geanta mea." spun, uitându-mă în poală și muşcându-mă de buză. O să am probleme?

"- Ai un fel de atracție pentru fereastra aceea? spune domnul Agosti, supărarea picurându-i din voce. Abia acum îmi dau seama cât de aproape de fereastră mă pusesem.