The Mafia's Princess

• 12 •

      Îmi strâng sprâncenele de confuzie. " - Ce vrei să spui?" Întreb, simțindu-mi obrajii înroșiți când el se apropie de mine și mă apucă de braț, trăgându-mă la pieptul lui.

"- Vrei să te duci să afli?" Vocea lui profundă îmi murmură în ureche și tremur când îi simt buzele așa de aproape , simțindu-mi inima bătând prea repede pentru binele meu.

Îi simt ochii arzând într-o parte a capului în timp ce îmi înghit nodul din gât, corpul meu devenind fierbinte.

"- Eu... nu stiu ce vrei sa spui." Spun, împingându-mă departe de el și întorcându-mă înapoi spre saltea unde Matteo aplauda în prezent pe doi tipi care se certau.

Nu pot să cad în capcana lui. Nu pot.

Îmi încrucișez mâinile la piept în timp ce stau acolo, privindu-i pe cei doi bărbați înainte de a decide că era prea sângeros pentru mine să mă descurc.

"- Hei, cred că o să plec acum." Îi mormăiesc lui Matteo și el se uită  la mine de parcă aș fi nebună.

"- Nu ai văzut încă cea mai bună parte, logodnicul tău urmează!" spune Matteo și, de îndată ce mi-am întors capul, pumnul lui Connor a aterizat în fața unui bărbat, țipete izbucnind din partea tuturor bărbaților din cameră.

Ochii mi se fac mari când îl văd pe Connor, cu ochii întunecați și flămând aproape de parcă i-ar fi plăcut asta. Fața bărbatului era aproape de sânge acum, când Connor stătea deasupra lui, fața lui fiind bătută pumn cu pumn.

Toți cei din cameră încetaseră din ceea ce făceau și urmăreau lupta cu atenție.

"- O... o să-l omoare!" țip și sunt pe cale să arunc o piatră în Connor sau ceva de genul ăsta, dar Matteo mă reține.

"- Nu o va face, Connor nu și-ar ucide pe niciunul dintre oamenii săi fără un motiv întemeiat." spune Matteo și mă uit îngrozită când se oprește în sfârșit, bărbatul ștergându-și sângele de pe față în timp ce ceilalți bărbați îl aplaudă pe Connor câștigând lupta.

Ce era locul acesta?

" - Am terminat aici." spun eu, întorcându-mă repede. Nu credeam că mai pot rezista în această peșteră de animale, sângele mă amețea deși nici măcar nu eram eu cea care lupta.

Și să cred că i-am spus că mă pot lupta cu el după ce tocmai am văzut.

"-  Sofia, întoarce-te aici. Îl aud spunând numele meu, vocea lui trimițându-mi fiori în corpul meu doar auzind-o.

" - Ce?" Spun, întorcându-mă să-l văd închinzându-și cămașa la jumătate, nasturii de sus deschiși în timp ce își trece mâna acum curată prin păr și merge spre mine.

"- Unde este servitoarea ta ? Ce ți-am spus despre a merge singură?"

"Ce am ,5 ani?" spun eu, enervată de regulile lui stupide.

"- Gura ta mică a alergat prea mult in ultimul timp, nu crezi? Spune el cu maxilarul încleștat, apucându-mă de braț și trăgându-mă în spatele lui, afară din cameră, în timp ce un gâfâit îmi părăsește gura de la acțiunea bruscă.

"- Ce crezi că faci...?" Încep în timp ce mergem pe hol, dar mă întrerupe când mă împinge brusc într-o ușă pentru curățenie, lovindu-mă de perete și ridic privirea la el, respirând greu.

Corpul lui era chiar lângă al meu și un gâfâit îmi părăsește gura când îi simt mâna mișcându-se în spatele gâtului meu, împingându-mă mai aproape de fața lui, buzele noastre aproape atingându-se.

„Dacă mai vorbești cu mine  așa încă o dată nu o sa mai fie avertismente, ai înțeles?" Spune el, iar eu dau încet din cap, simțind că vreau doar să se apropie din anumite motive.

Ce e în neregulă cu mine?

Ochii lui se uită la mine și îmi simt bătăile inimii aproape că îmi ies din piept când privirea lui coboară spre buzele mele.

"- Conno-" încep, dar buzele lui se lovesc brusc de ale mele și mă topesc în atingerea lui în timp ce mă trage și mai aproape de el, mâinile mele încurcându-se inconștient în părul lui des.

Simt că mi se încălzește corpul la atingerea lui, gâfâind când mă ridică brusc, picioarele încolocindu-se peste șoldurile lui, sarutându-mă tot mai intens.

Aud un sunet provenind din gura mea pe care nu l-am mai auzit până atunci când limba lui a intrat brusc în gura mea, simțindu-mă că mă încălzesc când mâna lui se mișcă în jos pentru a mă apuca de fund.

"- Cazzo". mormăie Connor, îndepărtându-se de mine. Îmi dau seama brusc de ce s-a oprit când simt ceva în stomac. Ochii mei se uită în jos, dar rapid înapoi în sus când îmi dau seama ce este. (La dracu)

Connor se îndepărtează de mine în timp ce stau acolo, stânjenită de ceea ce tocmai sa întâmplat. Mă uit confuză când trimite un mesaj pe telefon, fără să recunoască nici măcar ce s-a întâmplat.

Sunt pe cale să spun ceva până când ușa se deschide și intră una dintre servitoarele scunde blonde, zâmbindu-i lui Connor și atunci mi-am dat seama ce se întâmplă.

"- M-ai sunat." Femeia parcă toarce, mâinile ei fiind pe pieptul lui Connor mișcându-se încet în jos în timp ce ea ridică privirea spre el.

Simt ca și cum ar fi o piatră în gâtul meu când ridic privirea la Connor, simțindu-mi ochii patetici înlăcrimați la scena din fața mea.

Am vrut să spun ceva, am vrut să țip la el dar nici nu reușeam să formulez cuvinte. La ce mă gândeam? Tata mi-a spus că asta se va întâmpla, până la urmă eram un nimic.

Deschid repede ușa, simțind că lacrimile îmi cad pe față când îl aud dându-și cureaua înainte de a trânti ușa și a ieși.

"- Hei de ce ai plecat- Ești bine? Te-a rănit cineva?" spune Matteo, alergând în fața mea ca să mă oprească să nu mai plec.

Eu dau din cap, încercând să mă îndepărtez, dar el mă apucă de brațe, uitându-se în ochii mei lăcrimați. "- Vrei să mă duc să-l iau pe Connor? A făcut cineva ceva?" Spune el și un mic râs îmi iese din gură.

"- Vrei să-l chemi pe Connor? Și ce va face? Singurul lucru pentru care este bun este să-și folosească penisul pe oricine poate." Îmi bat joc, iar Matteo se uită la mine înțelegător.

" -Asta am crezut și eu." Spun, plecând repede în timp ce îmi șterg lacrimile și mergând spre propria mea celulă personală.

Deschid ușa și îngheț când văd sute de pungi de cumpărături din magazine scumpe și pantofi așezați.

Dulapul era plin de haine pentru mine în mai multe culori și stiluri la care te poți gândi și mă batjocoresc când ies din dulap.

Să ducă la dracu sa returneze toate hainele, pentru că eu nu voi purta nimic din toate astea!

Deodată aud tunete venind de afară după dușul meu și tresar la bubuitul puternic. Începe ploaia afară și mă îndrept repede spre fereastră, închizând-o înainte să intre apa înăuntru.

Tunetul devine din ce în ce mai tare și încerc să-l ignor și să mă culc, deși părul meu era încă ud. Îmi acopăr urechile când sună din nou tunetul, închizând ochii strâns în timp ce îmbrățișez perna.

Luminile se sting brusc și simt că lacrimi calde îmi ies din ochi în timp ce încerc să ignor furtuna. Nu mi-a fost niciodată frică de furtuni, până când tata m-a forțat să stau afară în timpul lor ca o pedeapsă, singură toată noaptea.

Tot ce îmi amintesc a fost mârâitul cerului, gândindu-mă că voi fi înghițită total de furtună și că nu voi avea pe nimeni să mă salveze, chiar dacă aș chema ajutor.

Amintirile intunecate cu mine țipând să fiu lăsată in casă fulgeră în capul meu. Îmbrățișez perna și mai tare, imaginându-mi că era cineva cu care mă puteam simți în siguranță.