The Mafia's Princess

•16•

Connor

Ies din cameră, trântind ușa în timp ce mă deplasez repede pe holul lung, încheindu-mi cămașa. Îmi trec o mână prin păr frustrat, fără să mă obosesc să mă închid complet la cămașă.

Nu știu ce naiba îmi făce, dar nu este bine. Nici măcar nu am apucat să i-o trag. De fiecare dată când mă uit în ochii ei de cățeluș, văd pe cineva care merită mai mult de atât. Ea merită dragoste, iar eu nu sunt cel care poate să-i ofere asta.

Știam că o să fie supărată pe mine, dar îmi doream asta. Ar trebui să încetez să-i mai dau vreo speranță că se va întâmpla ceva între noi. Uram să recunosc, dar ea avea deja un efect asupra mea și a trebuit să-mi distrag atenția înainte de a se înrăutăți.

Am trântit ușa, camera era întunecată ca întotdeauna. Ochii mei s-au îndreptat asupra omului patetic încă întins la podea.

"- Ți-am dat timp să decizi dacă vrei sau nu să mai trăiești. Răspunde acum înainte să-ți trag un glonț pentru fiecare moment în care ai atins-o." Spun, în timp ce dau un pahar de whisky pe gât înainte de a trânti paharul lângă capul lui, simțindu-mă amuzat când îi văd ochii îngroziți care cer milă.

"- Nu poți să-l ucizi pe liderul mafiei ruse, oamenii mei te vor ucide". Scuipă, încercând să scape din lanțurile de care era legat.

" - Este un nu?" spun, întinzându-mi pistolul și îndreptându-l mai întâi spre piciorul lui.

"- Stai! Crezi că uciderea tatălui ei te va ajuta? Fiica mea te urăște deja destul, adu-o aici și apoi decide, te rog." El imploră, cu vocea tremurândă în timp ce vorbește.

"- Cine i-a făcut vânătăile?" spun, înclinând capul într-o parte.

Pentru prima dată îl văzusem pe omul acesta patetic, plângând. "Eu! Eu i le-am făcut, în regulă!? Dar te rog, nu o ucide pe Anastasia, nu mai pot pierde alt copil." șoptește, tusind sânge și îmi încrunt sprâncenele.

"- Și cum rămâne cu Sofia?"

"- Ea este fata mea mai mică, știu că o vei ține în siguranță, mai bine decât am făcut-o eu." Șoptește.
Nu reușește să-și ridice nici măcar privirea de la pământ.

Stau în camera întunecată câteva secunde în tăcere înainte de a-i trage un glonț în picior și de a mă întoarce în timp ce țipătul lui răsună prin cameră.

O voi aduce pe Sofia să-l vadă mâine seară.

~~~~~~~

Gândurile mele se mută la ce s-a întâmplat cu Sofia aseară, la buzele ei moi cum au fost lipite de ale mele și corpul ei frumos încolăcit în jurul meu.

Lovesc pixul de masa mare, ea îmi fusese în gând toată dimineața. A fost doar pentru că nu i-am tras-o nimănui de ceva vreme, de când m-am logodit cu ea.

"- Domnule, ați auzit?" Spune femeia nervoasă, ținând strâns în mâna clipboard-ul. Toți cei din sala de ședință se uită la mine, așteptând cu răbdare un răspuns. Îmi dreg glasul, mișcându-mi mâna pentru a le indica să continue.

" -Continua." Spun cu nerăbdare când ea încă ezită, dar telefonul meu începe să sune de îndată ce femeia a început să vorbească din nou. Mormăi supărat când îmi iau telefonul și răspund la apel.

"- Domnule, există un bărbat pe nume Sebastian Kuznetzof care vrea să o vadă pe Sofia în afara ușii." spune Peter, unul dintre cei doi bărbați cărora le-am spus să o vegheze pe Sofia.

Nici măcar nu răspund și închid, simțindu-mi corpul în flacării de furie în timp ce trântesc scaunul pe spate, ieșind din încăpere.

Mâna mea apucă volanul în timp ce merg cu 160 pe stradă, cu ochii concentrați să mă întorc acasă.