The Mafia's Princess

•20•

Sofia

"- Connor eu... Pot face asta singură." Spun, dar Connor mă ignoră, apucându-mă de mână și punându-mi ușor bandajul prințesă Jasmine peste degetul.

Nu știu cât a băut, dar cu siguranță a fost prea mult.

"- Știi, nu am avut încă prima noapte." Îmi mormăie la ureche și simt un fior curgându-mi pe coloana vertebrală. Urăsc cât de agitată mă face.

A trebuit să mă controlez, mai ales după ce îi făcuse lui Sebastian.

"- Sunt obosită ." spun eu, împingându-l din nou și mergând spre baie. Am aruncat o privire la chipul lui dezamăgit înainte să plec.

După ce fac un duș, ies și îl găsesc pe Connor adormit pe pat. Nici măcar nu avea cearfeaful peste el.

Mă apropii de pat, cu un mic zâmbet pe față. Cum poate o persoană atât de furioasă să arate atât de liniștit în timp ce dormea?

Trag cearfeaful peste el, ezitând dacă ar trebui să dorm pe pat sau nu. Ar fi supărat dacă aș dormi lângă el? Nu a dormit în aceeași cameră cu mine de când am venit aici, poate că era un motiv.

Imi ignor gândirea excesivă și mă bag în pat, asigurându-mă că stau cât de departe pot de el.

Încerc să dorm, dar nu reușesc când mă gândesc la ziua de azi. Cum a aflat Connor ce mi-a făcut tatăl meu? Și de ce îi păsa măcar să facă ceva în privința asta?

Îmi mut capul într-o parte, privind cum dorme liniştit. Părea obosit, mă întreb dacă chiar a dormit vreodată în zilele în care nu dormise în cameră cu mine.

De ce mă gândeam oricum la el?

Mă uit la ceas să văd că e 2 dimineața.

Un oftat îmi părăsește gura când gândurile mele se întorc la tatăl meu. Era încă în camera aceea murdară?

Mă hotărăsc să iau niște apă pentru a-mi limpezi capul.

Merg liniștită pe holurile întunecate, simțindu-mi inima bătând de frică la gândul că un monstru mă privește.

"- Gândește pozitiv Sofia, gândește pozitiv." Îmi repet în timp ce merg jos spre bucătărie.

Ajung în sfârșit la bucătăria liniștită și umplu un pahar cu apă rece. Beu repede lichidul rece și pun cana în chiuvetă, mergând înapoi pe scări până în dormitor.

Am simțit o atmosferă ciudată și am vrut să mă întorc unde era Connor. Trebuie să recunosc că mă simțeam în siguranță în preajma lui, în mod ciudat.

Ajung în sfârșit la mânerul ușii, ușurarea apare prea devreme. Corpul meu îngheață când o mână mare îmi acoperă gura cu o țesătură.

Lumea se întunecă pe măsură ce eu leșin, simțind doar mâna mare a persoanei în jurul corpului meu.

~ ~ ~

Gem în timp ce îmi pun mâna pe frunte, ochii deschizându-mi încet în timp ce mă uit în jurul camerei în care mă aflam.

Mi se fac ochii mari pe măsură ce mă trezesc mai repede decât ar fi trebuit. A cui este camera asta?

Camera era întunecată, dar puteam distinge unele dintre obiecte. Mă uit spre fereastră, observând că afară era încă întuneric.

Am fost răpită din nou?

Sunt pe cale să mă ridic să încerc să fug până când observ o siluetă așezată pe un scaun. Îmi închid ochii pentru a obține o privire mai clară și mă simt ușurată când văd că este Connor.