Ea e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați.
El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea.
Ce se întâmplă când aceştia se lasă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În urmă cu doi ani jumate.
Milla.
Crezi în destin, mi-a spus acesta. Eu îl priveam şocată. Eram devastată şi răvăşit de simpla prezență a acestui băiat. Scoate din mine chestii pe care vreau şi mă lupt să le țin acolo. La naiba cu el!
Prima interacțiune fizică, să zicem, am avut o în sala de muzică. Priveam liniştită pe geam când acesta a dat buzna şi mi-a luat caietul din poală. Am țopăit pe lângă el în speranța că voi ajunge să îmi i-au caietul din mâna lui ce o ținea deasupra capului. Fără nicio speranță, tipul era mult mai înalt față de mine şi pun pariu că avea de două ori greutatea mea. Mă privea amuzat, imediat încruntându-se iar caietul făcând contact cu capul meu.
-Auch! Esti idiot? Ne aplecăm după carte în acelaşi timp şi dăm cap în cap.
-Ugff! Se ridică şi pun mâna unde ne-am lovit. Mmmm!
-Eşti bine? Vocea lui e groasă şi îmi face pielea de găină.
-Nu! Şuier supărată. Frec zona cu podul palmei. Pur şi simplu tipul ăsta mă scoate din pepeni. Îmi vine să îl strâng de gât, aşa de tare mă enervează.
Se apleacă şi îmi ia caietul de jos, mi-l înmânează şi îl bag în geantă. Jur că pentru o secundă am simțit cum nu mai respira. Imediat două dintre degetele lui îşi fac loc printre şuvițe mele rebele şi freacă acea zonă. Pentru o secundă uit eu să mai respir şi dintr-o dată îmi e foarte cald. Degetele lui îmi ating obrazul în treacăt când îmi dă o şuviță de păr de pe față. Respir agitată şi îmi ridic privirea spre el.
-Ce?
-Nimic, mi a răspuns.
-Atunci, de ce mă priveşti în felul ăsta? Clipeşte derutat.
-Deoarece eşti frumoasă. Îmi face plăcere să privesc oameni frumoşi, iar tu esti în fața mea şi eşti frumoasă. Şi uite replicile de agățat. Încep să râd şi mă dau în spate.
-Sigur. Ai terminat cu replicile de agățat, Casanova? Chicotesc.
-Fac un compliment şi tot eu sunt ăla rău. Îşi dă ochii peste cap şi îşi pune mâinile la piept, vizibil amuzat. Tocmai flirtează cu mine?
Ridic din umeri şi dau să plec dar mă prinde de breteaua ghiozdanului şi mă trage înspre el. Spatele meu face contact cu pieptul lui tare şi lat, îşi vâră capul în scorbitura gâtului meu pentru a-mi vorbi.
-Crezi în destin? Îi simt respirația pe gâtul meu şi tot odată inima bătând cu putere. Degete lui se strâng pe abdomenul meu şi corpul mă furnică. Îmi întorc capul astfel încât să îl pot privii, mare greşeală, acum buzele noastre sunt foarte, dar foarte aproape.
