În prezent
Milla-Voi venii după tine cât de curând.
M-am trezit respirând sacadat şi transpirată. A fost doar un coşmar, el nu e aici, dar a fost. Încremenesc când zăresc iepuraşul pe noptieră şi mă uit în jur după Mikael.
-Mikael!
Mă dau jos din pat şi încep să mă uit prin jur, nu înainte de a aprinde veioza. E dezastru oriunde mă uit, lucruri sparte şi cioburi peste tot. Încep să mă panichez când văd picăturile de pe peretele din sufragerie şi sper să nu fie ce cred eu.
-Mikael! Urmăresc sângele care mă duce spre balcon unde îl văd, stând pe jos fumând o țigară. Mă îndrept spre el cu reticență şi icnesc când îl văd la față.
-Mikael, ai plâns? Mă las pe vine şi îi cuprind fața în palmele mele. Nu răspunde, aşa că mă aşez între picioarele lui şi îi şterg fața cu tricoul de pe mine.
-Ce s-a întâmplat aici?
-M-am trezit să beau apă, iar el era pe un scaun şi te privea cum dormeai. Înghit în sec şi mă concentrez pe fața lui rănită.
-Am luat pistolul de sub pernă şi l-am îndreptat spre el, nici nu a clipit. În schimb a continuat să te privească obsesiv, era prea sigur pe el că nu îi voi face nimic. I-am zis să plece, iar el doar a ridicat privirea spre mine şi m-a întrebat zâmbind ce face mama. Am turbat când am auzit. M-am repezit spre el şi l-am lovit până nu mi-am mai simțit mâna. Nenorocitul a stat şi a încasat fiecare lovitură râzând, apoi a aruncat bomba.
-Ce a spus? Întreb eu încet când îl aud suspinând. Mă ridică, astfel încât să îl încalec şi îşi înfăşoară mâinile în jurul meu.
-Mama nu s-a sinucis, el a omorât-o, hohoteşte pe umărul meu, iar eu suspin şocată. Îl mângâi pe spate şi îl strâng şi mai tare în brațe.
De ce ar face asta? Ce naiba se întâmplă?
-Dar mama ta a murit de supradoză, adaug eu încet.
-Se pare că el a fost cel care ia băgat pe gât toată cantitatea aia de cocaină.
-N-are niciun sens murmur eu.
-Nenorocitul o să plătească cu vârf şi îndesat pentru tot răul făcut.
-¡Lo juro, amor! Me aseguraré de eso. Mă termină să-l văd cum suferă, prefer să fiu eu cea care îi ia suferința, să nu o mai simtă niciodată.
În unele nopți în care îmi povestea de ea, ajungeam să o îndrăgesc, chiar dacă nu aveam să o cunosc niciodată. Poate că Amalia era o dependentă, dar după felul în care Mikael povesteşte de ea, îți poți da seama că a fost o persoana a naibii de bună şi nu merita nimic din ce i s-a întâmplat.
CITEȘTI
Queen~Black.
RomanceEa e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați. El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea. Ce se întâmplă când aceştia se lasă...