Ea e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați.
El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea.
Ce se întâmplă când aceştia se lasă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În prezent.
Milla.
-Mikael! Lasă-mă jos firar să fie! Acesta chicoteşte şi mă cară ca pe un sac de cartof.
-Ai mai luat în greutate în ultima lună? Eşti mai grea decât arăți! Oftează el.
Normal că sunt grea doar sunt gravidă boule!
-Vrei te rog să mă laşi jos?
-Ştii că nu o să se întâmple, deci nu are rost să mai întrebi sau să te zbați sau să mă loveşti.
-Eres un idiota. ¡Mierda!
-Şi mie mi-a fost dor de tine scumpo. Ți-am mai spus cât iubesc când vorbeşti în spaniolă?
-¡Vete al infierno! Răbufnesc eu nervoasă. Chicoteşte şi mă bate uşor peste fund.
Coboară scările încet şi cu grijă, apoi mă lasă lângă o maşină, deoarece aparent maşina cu care plănuise să mă fure nu a mai apărut, aşa că fură una. Se ceartă cu şoferul şi îl îmbrânceşte moment în care acesta se loveşte de mine şi cade jos. Lovitura acestuia mă lasă fără suflare pentru un moment şi mă sprijin de maşină. Mikael deschide portiera şi mă îndeamnă să intru, iar el îl ia pe şofer de pe jos, îi dă nişte bani şi şopteşte ceva fără ca eu să pot auzi. Simt un lichid ce îmi alunecă pe picior şi trag de rochie să verific. Lichidul roşiatic alunecă pe pulpa mea în jos spre breteaua pantofilor.
-Mikael? Şoptesc panicată.
-Eşti bine? Acesta vine spre mine şi înlemneşte când îmi vede sângele de pe degete.
-Mikael, mi bebé... Se uită în ochii mei şi pot observa şocul şi durerea din privirea lui. Se uită la burta mea abia vizibilă din cauza rochiei largi pe care am ales să o port şi pune piesele cap la cap.
-La dracu! Şuieră şi închide portiera, ocoleşte şi se urcă la volan pornind în goană.
-Mikael? Întreb panicată. Fostul meu iubit tocmai a furat o femeie însărcinată de la propria nuntă. Pe mine! Mikael nu vreau să pierd copilul ăsta! Priveşte fugitiv burta mea uriaşă apoi se concentrează la condus. Încep să plâng când o contracție îngrozitoarea mă loveşte şi simt scaunul de sub mine ud din ce în ce mai mult.
-O să fie bine. Mârâie şi mă strânge de mână. Amândoi o să fiți bine.
-Amândouă. O să fim bine amândouă şoptesc și încep să plâng. Din momentul în care ajungem la spital totul e în ceață, Mikael țipă şi alarmează pe toată lumea să mă ajute să nasc. Sunt luată de nişte asistente, iar următoarele 10 ore au fost un chin dar au meritat din plin.
