Ea e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați.
El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea.
Ce se întâmplă când aceştia se lasă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În prezent Mikael.
Am o fiică. Dumnezeule mare, sunt tată!
Cum am ajuns acasă m-am năpustit asupra ei şi nu i-am mai dat drumul. Eu i-am făcut baie, i-am dat să mănânce cu biberonul, am schimbat-o şi am adormit-o, toate cu indicațiile Millei. Fiindcă nu am lăsat-o să mă ajute, doar a stat pe lângă noi în tăcere. Nu şi-a dezlipit privirea de pe mine nicio clipă. Am sărutat fățuca aia mică în continuu şi i-am inspirat mirosul de nou născut.
Minunăția asta e parte din mine. Parte din Milla. La dracu, e atât de mică încât mi-e frică să nu o rănesc cumva. Se uită la mine foarte serioasă, cu acea mică încruntătură care îmi e foarte cunoscută. Are ochii Millei şi asta mă bucură pe dinăuntru. Va frânge o grămadă de inimii când va creşte, de asta sunt sigur. Iar eu voi fi acolo să rup câteva oase dacă cineva o va frânge pe ea.
Până acum mă gândeam la ea doar ca la copilul Millei cu Xander, dar acum îmi dau seama de situație. De ce nu mi-am dat seama mai devreme? Cum am putut să fiu atât de prost să cred că ea nu mă mai iubeşte? Că a putut să îşi refacă viața cu un alt bărbat şi să facă şi un copil? Suntem tineri, avem abia 21 de ani şi pentru unii, un copil nu e cea mai bună alegere, dar sunt mai mult ca pregătit să am grijă de fiica mea. Sunt în stare să îmi dau viața pentru ele.
Fetele mele.
Îmi iau ochii de la Gracey când aud un scârțâit de la baie. Privirile ni se intersectează pentru o secundă, înainte ca aceasta să se uite în altă parte. Aruncă prosopul pe un scaun şi vine lângă mine.
-A adormit? Şopteşte şi îi mângâie capul în treacăt.
-Aha. Se aşează pe canapea, ceva mai departe de mine cei drept, şi îşi strânge genunchi la piept oftând.
-Îmi pare rău, Mikael. Mă uit surprins la ea.
-Pentru?
-Pentru că nu ți-am spus de ea. Era dreptul tău să ştii de Gracey, iar eu am fost o ticăloasă şi am ținut pentru mine, doar că eram..nesigură. Şi poate rănită. Eram furioasă pe tine şi am vrut să-ți plătesc cu aceaşi monedă.
-E în regulă, aveai tot dreptul să fii supărată. Poate dacă mă lăsa-i să-ți explic, lucrurile ar fi stat altfel.
-Melissa ți-a luat-o înainte.
-Ți-a spus doar ce era în favoarea ei şi oricum nu ştia mare lucru, fiindcă eu nu i-am spus nimic. Asta dacă nu ia spus Xander ceva. Se uită ca şi curentată la mine.
-Xander ştia?
-Da. Am fost odată la o petrecere după o ceartă de-a noastră. Băieți din echipa de baschet m-au întrebat care e faza cu tine şi trebuia să bag o scuză tâmpită ceva, aşa că am bolborosit ceva de un pariu. M-ai târziu când eram praf m am confesat în stânga şi în dreapta că sunt îndrăgostit. Cum toți erau muci şi deja morți de beți, nimeni nu-şi aduce aminte nimic, singurul suficient de treaz a fost Xander. El m-a şi dus acasă.
