Ea e doar o fată orfană care a avut o copilărie urâtă, nu îi place să fie atinsă şi nu are încredere decât în apropiați.
El e pus de tatăl ei biologic să aibă grijă de ea şi devine obsedat de tot ce înseamnă ea.
Ce se întâmplă când aceştia se lasă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În urmă cu doi anii jumate
Mikael
O omor.
Dacă nu pățeşte ceva în cursa asta nenorocită, jur că o strâng de gât. Mohamed nu o să fie prea încântat că a fost bătut de o fată, fiindcă ce să vezi, Milla a ajuns înaintea mea.
Imediat cum ajung la capăt, opresc motorul şi mă reped la mulțimea adunată în jurul ei. Trag motorul de pe ea şi îi dau casca şi cagula jos. Are o zgârietură mică pe frunte dar în rest pare în regulă. O lovesc uşor pe obraz.
-Haide Milla. ¡Vamos nena! Trage o gură mare de aer şi tuşeşte. O ridic de jos şi o duc departe de ochii curioşilor.
-¿Que demonios estas haciendo aquí?
-Nu e treaba ta.
-Vrei pentru numele lui dumnezeu să nu te mai comporți ca un țânc?
-E doar o nenorocită de cursă!
-Puteai să mori! Dă să spună ceva dar io tai. Niciunul nu s-a putut concentra din cauza ta, fiindcă a trebuit să stăm după fundul tău. Dacă nu erai în cursă, Jayne nu era rănit. O împing în umăr. Vrei, te rog, să nu mai fi o povară oriunde pui piciorul? Tresare. Am dat-o în bară, ştiu. Sunt un nemernic, aia e. Dar dacă doar aşa se învăța minte, atunci fie.
-Bine. Îmi pare rău. Vocea îi tremură şi mai că îmi vine să-mi dau doi pumni singur. Se îndepărtează de mine şi se loveşte de cineva când dă să fugă.
-¡Lo siento mucho!
-¡Mierda! Estas bien chica? Cunosc postura asta.
-¡Abla español?
-¡Si. Recunosc şi vocea asta stupidă.Văd negru în fața ochilor imediat cum îi văd fața.
Xander.
Îi atinge obrazul iar eu mă pun în mişcare imediat. Mă bag între ei şi o iau pe sus. Aceasta scoate cel mai drăguț chițăit şi începe să se zbată şi să mă lovească cu pumni.
-¡Déjame en paz!
-Doar dacă eşti cuminte.
-Niciodată! ¡Déjame, idiota! Aproape că îmi cade din brațe când mă loveşte cu genunchiul în stomac.
-Firar ea de treabă, Milla! O las jos şi imediat cum picioarele ei ating pământul, îmi da o palmă şi pleacă.
-Mă poți duce acasă? Apuc să văd rânjetul idiot de pe fața lui şi cum o scanează din cap până în picioare, îi şopteşte ceva apoi dispare în mulțime.
-Deci ea e? E frumuşică. Merge țanțoş în jurul meu cu mâinile în buzunar.
